Săptămâna trecută, justiția a dat din nou câștig de cauză proprietarului unui parc eolian –Ovidiu Development S.A – în disputa pe care o avea cu primăria comunei dobrogene Cogealac, pe teritoriul căreia sunt amplasate turbine eoliene. Firma Ovidiu Development S.A. deține în România cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa, în zona Dobrogei, la Fântânele, Cogealac și Grădina. Uriașul parc eolian a presupus o investiție de peste un miliard de euro și are 240 de turbine eoliene cu o putere totală instalată de 600 MW.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 7.12.2020, reclamanta Ovidiu Development S.A., în contradictoriu cu Comuna Cogealac, prin Primar, a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună:
• anularea în parte a următoarelor acte administrative: Decizia de impunere nr.2774/10.04.2020 Raportul de solduri din data de 10.04.2020, anexat Deciziei de impunere şi înştiinţarea de plată din data de 10.04.2020, emise de Comuna Cogealac – prin primar, după cum urmează: în ceea ce priveşte Decizia de impunere şi Raportul de solduri anexat: (i) suma de 1.887.595,00 lei, reprezentând impozit pe clădiri restant; (iii) suma de 4.537.975,00 lei, reprezentând accesorii; – în ceea ce priveşte înştiinţarea de plată din data de 10.04.2020: (i) suma de 1.887.595,00 lei, reprezentând impozit pe clădiri restant (ii) suma de 4.537.975,00 lei, reprezentând accesorii;
• anularea Dispoziţiei nr. 5025/15.06.2020 privind soluţionarea contestaţiei nr.4774/03.06.2020 formulată de Ovidiu Developement împotriva Deciziei de impunere nr. 2774/10.04.2020 şi a Raportului de solduri din data de 10.04.2020 şi a înştiinţării de plată din data de 10.04.2020;
• obligarea pârâţilor, în temeiul art. 453 C.pr.civ., la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei de faţă.
După ce a trecut printr-un ciclu procesual, în rejudecare, la data de 7 noiembrie 2024, Curtea de Apel București a pronunțat următoarea soluție:
• Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea. Anulează în parte Înştiinţarea de plată din data de 10.04.2020 şi Raportul de solduri din data de 10.04.2020, şi anume, în privinţa sumei de 1.887.595 lei, reprezentând impozit pe clădiri restant, şi suma de 4.537.975 lei, reprezentând accesorii. Anulează în parte Dispoziţia nr. 5025/15.06.2020, şi anume, pentru soluţia dispusă cu privire la contestaţia administrativă nr. 4774/03.06.2020 formulată de reclamantă împotriva Înştiinţării de plată din data de 10.04.2020 şi a Raportului de solduri din data de 10.04.2020, pentru suma de 1.887.595 lei, reprezentând impozit pe clădiri restant, şi suma de 4.537.975 lei, reprezentând accesorii. Obligă pârâţii să achite reclamantei suma de 19.188,82 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de exercitare a căii de atac urmând a se depune, în caz de formulare, la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal. Pronunţată astăzi, 07.11.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Diferendele dintre primăriile din zonă (Primăria Cogealac și Primăria Grădina) și Ovidiu Development datează de câțiva ani și au la bază problema impozitelor/taxelor datorate de persoanele juridice pentru turbinele eoliene. De pildă, prin Decizia de impunere din 2018 a Primăriei Grădina, firmei Ovidiu Development i s-a impus suma de 2.248.384 lei, pentru fundaţia şi turnul de susţinere ale turbinelor eoliene pe care le deţine pe raza unităţii administrativ-teritoriale a comunei Grădina. Contestând decizia, societatea Ovidiu Development a susținut, în esenţă, că acele construcţii aferente turbinelor nu s-ar încadra în categoria clădirilor și că turbinele eoliene nu ar reprezenta clădiri, iar, pe cale de consecinţă că nu i s-ar aplica majorări pentru neplata la termen a creanţei cu titlu de impozit pe clădiri.
Primăriile au argumentat în schimb că, prin Decizia Comisiei fiscale centrale nr. 5/2014, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1210/2014 publicate în Monitorul Oficial nr.682/2014, rezultă cu certitudine că turnul de susţinere al turbinelor eoliene, se încadrează în categoria clădirilor în accepţiunea definiţiei date în art.453 lit.b) din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal și că, în privinţa fundaţiei, din examinarea definiţiei dată în art.453 lit.b) din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, rezultă că aceasta se încadrează în categoria clădiri, deoarece este o construcţie constitutivă dintr-o încăpere ce adăposteşte instalaţii, echipamente şi alte asemenea, necesare funcţionării turbinei eoliene şi existenţei acesteia. Actele administrative cu caracter normativ prin care turnurile de susținere a turbinelor eoliene au fost calificate drept clădiri în sensul fiscal, și în temeiul cărora au fost emise actele administrative contestate în prezenta cauză, au fost anulate în mod definitiv în instanțele de judecată.
