Procurorii DNA – Serviciul Teritorial Tg. Mureş – au susținut că, în perioada 1999-2002, cu prilejul proiectării, contractării, executării şi recepţionării lucrărilor de modernizare şi reabilitare a sediului Direcţiei Silvice Tg. Mureş, patru directori ai ROMSILVA, având atribuţii de conducere şi control, au primit diferite foloase materiale pentru ca în schimb să înlesnească obţinerea de contracte de către mai multe societăţi comerciale, prin organizarea de selecţii formale, cu nerespectarea prevederilor privind achiziţiile publice. Unul dintre cei 4 acuzați era Herlea Tudor Valeriu, director tehnic la Direcţia Silvică Tg. Mureş, acuzat de săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată. Inculpații au fost trimiși în judecată în 2007, iar procesul a luat sfârșit 7 ani mai târziu, când, prin decizia penală 2849 din 21.10.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în cazul lui Herlea Tudor Valeriu, achitarea acestuia.
În 2019, Herlea Tudor Valeriu a chemat în judecată, la Judecătoria Sectorului 5, pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, invocând, în motivarea cererii, consemnată de rejust.ro, un prejudiciu în cuantum de 17.500 euro, cu titlu de daune morale. El a mai solicitat și plata sumei de 10.111,42 lei, cu titlu de daune materiale, consecință directă a tergiversării judecării unei cauze, care, în opinia reclamantului, nu a fost de o complexitate ridicată și care a fost soluționată într-un interval de 12 ani, o lună şi 12 zile.
În martie 2021, instanța de fond a decis următoarele:
- Solutia pe scurt: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată de pârât, prin întâmpinare. Admite, în parte, cererea, astfel cum aceasta a fost precizată. Obligă pe pârât să plătească reclamantului echivalentul în lei la cursul Băncii Naţionale a României la data plăţii a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale, la care se adaugă suma de 10.111,42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul penal numărul 1480/105/2009. Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 9.934,76 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care: 2.616 lei reprezentând taxă timbru (redusă de la suma de 3.397,49 lei); 3.570 lei reprezentând onorariu avocat; 1.005 lei servicii traducere; 2.656,36 lei cheltuieli transport şi 87,4 lei cheltuieli poştale. Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti. Pronunţată astăzi, 04.03.2021, în condiţiile art. 396 alin. (2) Cod procedură civilă, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Instanţa a remarcat faptul că, în faza de urmărire penală, au existat perioade lungi de inactivitate (cauzate, cel mai probabil, de instrumentarea altor dosare penale), iar în faza de judecată, din cauza încărcăturii completurilor de judecată, cercetarea judecătorească nu s-a putut efectua într-un termen rezonabil, pârâtul neîndeplinindu-şi astfel obligaţia pozitivă de a-şi organiza propriul sistem de drept, astfel încât acesta să răspundă tuturor exigenţelor textului convenţional reglementat la art. 6 paragraf 1 din Convenție, care include obligaţia de a soluţiona orice litigiu în termene rezonabile. Modalitatea în care Statul instituie mecanisme pentru a se conforma acestei condiţii, fie prin majorarea numărului judecătorilor, fie prin instituirea termenelor sau instrucţiunilor stricte, fie prin alte metode, rămâne la discreţia sa. Deși statul admite continuarea procedurilor peste termenul rezonabil prescris de art. 6, fără a efectua anumite acţiuni pentru urgentarea lor, el este responsabil pentru tergiversarea astfel produsă. În consecință, față de durata de soluţionare a procesului penal, precum şi modalitatea în care instanța a perceput afectarea vieții reclamantului în urma instrumentării procesului penal, instanța a apreciat că acesta este îndrituit la obținerea de daune morale, în cuantum de 10.000 euro.
Sentința a fost atacată cu apel de către Statul Român la Tribunalul București, care a fost respins în septembrie 2023, ca nefondat, apelantul fiind obligat și la plata către intimatul-reclamant a sumei în cuantum de 4.600,89 lei, constând în onorariu avocaţial şi cheltuieli de deplasare, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel. Soluția a fost atacată apoi cu recurs la Curtea de Apel București. Recent, judecătorii au respins recursul ca tardiv, obligând recurentul la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.713,17 lei, cheltuieli judiciare în recurs. Soluția este definitivă.
