Ion Sterian, directorul general al companiei cu capital majoritar de stat Transgaz, este unul dintre cei mai bine plătiți manageri de companii de stat și are în declarația de avere patru imobile – dintre care un apartament de aproape 100 metri pătrați în Emiratele Arabe Unite. Sterian, care a lucrat exclusiv la stat, a fost/este sprijinit în menținerea postului său la Transgaz atât de PSD, cât și de PNL. El a rămas în funcție, indiferent de partidul care a controlat compania Transgaz. Sterian lucrează în Transgaz din anul 2007, în calitate de reprezentant al acționarului majoritar, Statul Român prin Ministerul Economiei, în Adunarea Generală a Acționarilor. El a fost desemnat apoi, în anul 2013, președinte al Consiliului de Administrație al societății Transgaz. Sterian a ajuns astfel unul dintre cei mai longevivi șefi de companii de stat, cu toate că a fost implicat în mai multe scandaluri, a menționat G4Media.
Numele lui Ion Sterian a apărut într-unul din dosarele ANRP, în care fosta șefă a instituției, Crinuța Dumitrean, a fost acuzată că ar primit mită de 400.000 de euro de la omul de afaceri Horia Simu, în legătură cu acordarea unor despăgubiri supraevaluate pentru un teren ce nu putea fi retrocedat în natură. ICCJ a anulat condamnările la închisoare pentru Dumitrean și Simu, în ianuarie 2023, invocând că fapta nu este prevăzută de legea penală. Simu și Dumitrean au scăpat de condamnare printr-o decizie a ICCJ, dar instanța a impus măsuri asiguratorii precum și restituirea sumelor plătite de Statul Român în conturile inculpaților și martorilor din dosar. Printre acestea se număra și suma de 1.675.957,50 lei ce aparținea lui Ion Sterian, martor în dosar.
În aprilie anul acesta, Ion Sterian, în calitate de reclamant, a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să constate încetată de drept măsura sechestrului asigurător, dispusă asupra sumei de 1.675.957,50 lei prin ordonanţa Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei. Reclamantul Ion Sterian a cerut instanței să se constate că, faţă de lipsa demersurilor pârâtului Statul Român de a-şi stabili şi recupera creanţa în cuantum de 1.675.957,50 lei, într-o acţiune în pretenţii formulată în contradictoriu cu reclamantul, în termenul de 30 de zile reglementat de art.397 alin. (5) din C. proc. pen., sechestrul asigurător asupra acelei sume a încetat de drept.
În 19 iunie 2024, instanța de fond – Tribunalul București – a respins cererea ca neîntemeiată. In motivarea soluției, consemnată de rejust.ro, instanța a apreciat că acţiunea civilă din dosarul în care Statul Român a formulat acţiune pentru recuperarea prejudiciului, vizează recuperarea întregului prejudiciu din dosarul penal, respectiv suma de 37.243.500 lei, din care face parte și suma de 1.675.957,50 lei în privinţa căreia s-a menţinut măsura asigurătorie faţă de martorul Sterian Ion, reclamantul din dosar. Măsura asigurătorie privind sumele de bani aparţinând inculpaţilor şi martorilor indicaţi în decizia penală din 27.04.2023 a ÎCCJ a privit sumele primite de aceştia în urma săvârşirii acţiunilor reţinute cu titlu de element material al infracţiunilor pentru care s-a dispus încetarea procesului penal. Prin menţinerea măsurilor asigurătorii dispusă în decizia penală a ÎCCJ se urmăreşte recuperarea tuturor sumelor de bani invocate cu titlu de prejudiciu în dosarul penal, în condiţiile art. 397 alin. 5 C.Pr.Pen. Prejudiciul pretins se compune inclusiv din sumele primite de martori sau inculpaţi care au făcut obiectul măsurilor asigurătorii şi care au fost menţinute, iar pe parcursul judecării acţiunii civile aceştia pot fi implicaţi în proces prin mijloace procesuale specifice procedurii civile, a explicat judecătorul Tribunalului București.
Decizia a fost atacată cu apel, dosarul ajungând pe rolul Curții de Apel București. La primul termen de judecată, cel din 7 august, instanța a amânat cauza la data de 5 septembrie, pentru „a se comunica declaraţia de renunţare la cererea de chemare în judecată”.
