Motivele care conduc la prelungirea duratei procedurilor în soluționarea dosarelor / Ce vulnerabilitate există în relația PG cu ANAF
Lipsa accesului la bazele de date (FISCNET ș.a.) ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru specialiştii parchetelor are grave consecinţe negative în instrumentarea cu celeritate în special a dosarelor având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală, precum şi în executarea ordinelor europene de anchetă/comisiilor rogatorii internaționale (din perspectiva identificării rapide a conturilor bancare) – se arată în raportul de activitate al Parchetului General pe 2019. Autorii documentului precizează că, prin intrarea în vigoare a Legii nr.199/2019, s-a produs transferul la parchete pe posturi de specialiști a inspectorilor antifraudă detașați la unitățile Ministerului Public de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Prin încetarea activității în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, specialiștii au pierdut drepturile de acces și de consultare a bazelor de date administrate de Ministerul Finanțelor Publice.
Printre motivele care conduc la prelungirea duratei procedurilor în cauzele în care se efectuează urmărirea penală de către procuror se numără:
– complexitatea cauzelor dată, pe de o parte, de natura infracțiunilor investigate, iar, pe de altă parte, de administrarea materialului probator;
– creșterea volumului de activitate ca urmare a redistribuirii cauzelor aflate în lucru ca urmare a scăderii numărului de procurori (pensionare, detașare, delegare);
– instabilitatea legislativă manifestată pe două coordonate respectiv, modificările frecvente aduse unor dispoziții legale și admiterea excepțiilor de neconstituționalitate cu privire la unele dispoziții prevăzute de Codul penal și Codul de procedură penală;
– lipsa numărului adecvat de grefieri pentru desfășurarea activității judiciare în condiții optime;
– menținerea unei scheme de personal inadecvate, depășite în raport cu volumul de activitate al unor structuri de parchet și comparativ cu numărul de procurori de la alte unități de parchet din teritoriu și nu numai (DNA/DIICOT);
– unele lipsuri în pregătirea profesională la unitățile locale de parchet și lipsa unui plan de coordonare a activității desfășurate de acestea prin îndrumarea activității de către conducerea parchetului respectiv și a unităților de parchet superioare (parchete de pe lângă tribunale);
– calitatea redusă a actelor procedurale întocmite;
– lipsa de la domiciliu sau reşedinţă a persoanelor cercetate şi plecarea acestora în străinătate, la adrese necunoscute, coroborat cu exercitarea dreptului la liberă circulaţie și eliminarea controlului la frontieră, fapt obiectiv ce împiedică, din ce în ce mai mult, continuarea cercetărilor şi duce la întârzieri în soluţionarea cauzelor (în special cele de evaziune fiscală);
– lipsa continuităţii actelor de cercetare în activitatea de supraveghere a cercetării penale, determinată de modificările permanente de personal în cadrul organelor de poliţie judiciară;
– subdimensionarea corpului poliției judiciare și mobilitatea excesivă a personalului de poliție judiciară;
– pensionarea lucrătorilor de poliţie cu vechime profesională în structurile MAI şi blocaje înregistrate în activitatea organelor de urmărire penală, prin neacordarea de avize judiciare lucrătorilor de poliţie începând cu luna iulie 2019, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 317 din 21 mai 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2) și (3) și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare;
– experienţa profesională şi specializarea redusă a multor lucrători de poliţie în materie economico-financiară a impus şi impune în continuare fie reţinerea de către procuror a cauzelor în urmărire proprie, fie indicarea detaliată a fiecărui act de urmărire penală ce trebuie efectuat (chiar şi în cauzele repartizate în supraveghere,) crescând timpii de soluționare
– implicarea lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul structurilor de investigare a criminalităţii economice în alte activităţi decât cele de efectuare a urmăririi penale (în special, efectuarea unor controale la diferiţi agenţi economici), precum şi în activitatea de urmărire penală a unor structuri specializate ale Ministerului Public (DIICOT parchetele militare)
