Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de Combatere a Corupției, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.05.2021, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului XXX, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, faptă prev. de art. 289 alin. 1 din Codul penal rap. la art. 7 lit. c din Legea 78/2000. În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale s-a reţinut că, în data de 04.04.2019, în calitate de consilier superior în cadrul D.S.V.S.A. București, cu ocazia efectuării unui control la sediul S.C. XXX S.R.L., având ca obiectiv verificarea normelor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, ar fi pretins în mod direct și ar fi primit de la YYY, persoană apropiată administratorului societății, suma de 1.000 de lei, pentru ca, împreună cu celălalt angajat DSVSA București, atunci când au încheiat un proces-verbal de control în care au fost menționate neregulile ce urmau a fi remediate, să nu aplice sancțiuni contravenționale. Inculpatul XXX, prezent personal și asistat de apărător ales a învederat instanței că nu dorește să urmeze procedura simplificată, arătând că nu recunoaște fapta ce i se impută.
Fapta
La data de 04.04.2019, inculpatul XXX, consilier superior în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor București, s-a deplasat, împreună cu medicul veterinar, la punctul de lucru al S.C. XXX S.R.L., cu sediul în București, din sectorul 2, pentru a verifica respectarea normelor sanitar-veterinare în cadrul acestei societăți de alimentație publică. Procurorii au susținut că, în timpul acțiunii de control, inculpatul XXX i-ar fi solicitat lui YYY să îl însoțească în garaj, unde societatea comercială avea depozitate produse alimentare, după ce, în prealabil, i-ar fi adresat întrebarea: „aici în garaj sunt camere de supraveghere video?” Urmare a acestei solicitări, martorul denunțător l-a însoțit în garajul aflat la subsolul spațiului unde societatea comercială își desfășoară activitatea și unde inculpatul i-ar fi pretins suma de 1.000 de lei, pentru a nu aplica o sancțiune contravențională societății. Cu aceeași ocazie, inculpatul i-ar fi indicat martorului denunțător și modalitatea în care acesta urma să-i remită suma de 1.000 de lei, și anume să pună banii între niște hârtii, după ce avea să le fotocopieze, conform solicitării consilierilor D.S.V.S.A. București. Astfel, martorul denunțător a procedat în conformitate cu solicitarea venită de la inculpat și a remis acestuia din urmă suma de 1.000 de lei. Procurorul DNA a mai susținut că, la momentul deplasării la subsolul clădirii, cei doi nu au mai fost însoțiți de alte persoane, așa cum a rezultat din examinarea imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere aflate în incinta restaurantului și puse la dispoziție de administratorul societății. Urmare a remiterii, de către martorul denunțător, a sumei de 1.000 de lei inculpatului, a fost încheiat un proces verbal, în care au consemnat anumite nereguli minore, fără a aplica sancțiuni contravenționale, stabilind doar un termen pentru remedierea acestora.
Deciziile instanțelor
În martie 2023, instanța de fond – Tribunalul București – a hotărât să-l achite pe inculpatul XXX și să ridice măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța nr.260/P/2019 din 02.02.2021 a Direcției Naționale Anticorupție, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra sumei de 1.000 de lei. În motivarea sentinței, consemnată de rejust.ro, referitor la pretinderea de către inculpat a unei sume de bani, ca moment distinct, instanța a apreciat că, în afară de declaraţia martorului denunţător nu există niciun alt mijloc de probă în dosar care să ateste că inculpatul ar fi pretins mită. Depoziţiile celorlalți doi martori pe acest subiect nu au forţă probantă, din moment ce nu au luat la cunoştinţă personal asupra aspectelor declarate, ci de la martorul denunţător. Astfel, dubiul este generat în dosar de faptul că toţi martorii acuzării – martorul denunțător, soția martorului, nepotul martorei – nu sunt martori obiectivi și declarațiile acestora nu au fost consecvente pe tot parcursul procesului penal. Martorul este martor denunțător, față de acesta dispunându-se o soluție de clasare pentru dare de mită, martora este soția martorului denunțător, relatând cele relatate de către soțul acesteia, dar chiar și așa, cele declarate nu concordă cu cele relatate de către soțul acesteia. Acesta este și motivul pentru care instanța apreciază că singurul martor al acuzării este, de fapt, martorul denunțător XXX. De aceea, din punctul de vedere al instanţei de fond temeiul în baza căruia va pronunţa achitarea va fi art. 16 alin. 1 lit. a C.p.p., deoarece nu s-a probat în cauză existenţa faptei de ,,pretindere” şi ,,primire”.
Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel București, care recent a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr.226/F din data de 01.03.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală. Decizia judecătorilor este definitivă.
