Aprox 15% din toate delictele pot fi calificate drept acte de delincvență juvenilă. În România, există minori și tineri care participă activ la comiterea unor fapte penale. Ei săvârşesc îndeosebi infracţiuni precum furturi, violuri, vătămări corporale, lovituri cauzatoare de moarte, omor şi tentativă de omor. Pentru a găsi soluții la acest fenomen, Asociatia VedemJust, care militează pentru educație juridică în școli, a lansat o propunere. Justnews a vrut sa afle ce părere au câțiva dintre cei care activează în domeniul juridic în legătură cu această inițiativă.

• Ce părere aveți despre soluția propusă de Asociația VedemJust și anume ca “indiferent de vârsta minorului (sub 14 ani sau peste această vârstă), acesta să poată fi tras la răspundere penală atât timp cât s-a stabilit  prin expertiză medico-legală psihiatrică că are discernământ.”
• Ce alte soluții credeți că ar fi potrivite pentru a reduce delincvența juvenilă în România?

Lucian Gheorghe – judecător (specializare Drept Penal)

Dreptul presupune mai multe niveluri de răspundere, iar cea mai mare dintre acestea fiind răspunderea penală. Măsura prin care o persoană care nu a împlinit o anumită vârstă este supusă la rigorile legii penale presupune încălcarea dreptului său la dezvoltarea psihosocială. Chiar dacă s-ar demonstra că respectiva persoană a avut discernământ în raport cu fapta, acest fapt nu este suficient pentru a atrage răspunderea penală indiferent de vârstă. Este suficient a se demonstra discernământul său pentru a se angaja răspunderea patrimonială in condițiile legii civile a sa și a părinților. Sunt multe mijloace de a interveni in cazul acestor persoane, respectiv Direcția de Asistență Socială și Protecția copilului, care poate organiza tot felul de programe în care să se descurajeze abandonul școlar. Mai mult, dacă este să observăm actualul sistem penal, sistemul sancțiunilor penale în privința minorilor nu este apt a îndrepta persoanele, nu ajută la răzbunarea victimei, ci ele sunt menite să asigure o educație și o supraveghere a persoanei respective. Se poate interveni în privința sancțiunilor de drept penal aplicate minorilor pentru a se asigura o mai buna supraveghere a acestora cu scopul reintegrării sociale. Cu privire la comunitățile cu risc, unde sunt abuzate persoanele minore care nu răspund penal, fiind supuse la săvârșirea de infracțiuni cunoscându-se faptul că nu răspund penal, aici se poate interveni în sens legislativ prin pedepsirea persoanelor care ii supun acestor presiuni cu scopului comiterii faptelor penale, prin înlăturarea lor din comunitate,  decăderea din drepturi părintești, precum și prin răspunderea penală a părinților, dar și prin alte sancțiuni.

Șuștac Zeno – mediator, fondatorul grupului „Părinții Elevilor din România”

Susțin necesitatea unei intervenții legislative cu privire tragerea la răspundere a minorului (inclusiv sub vârstă de 14 ani) dacă o expertiză  consfințește fără dubiu că acesta are discernământ. Evident, nu a minorului de vârstă fragedă, ci a celui de peste 12 ani dacă existența discernământul acestuia este confirmată de expertiza medico-legală psihiatrică. Există situații în care minori de vârstă apropiată, dar inferioară celei de 14 ani, comit fapte penale penale de o violență greu de imaginat, iar criteriul neîmplinirii vârstei la care răspund penal să fie chiar un factor favorizant. Cu privire la aceste situații punctuale, legiuitorul trebuie să vină cu soluții diferite de cele actuale, care s-au dovedit a fi insuficient acoperitoare.
Delincvenţa juvenilă poate fi combătută eficient doar prin adoptarea unei strategii integrate la nivel național și European, conform raportului adoptat la Strasbourg de Parlamentul European. Să reținem și faptul că Ministerul Afacerilor Interne a anunțat cu câteva luni în urmă înființarea unei noi structuri în cadrul Poliţiei Române, care se va ocupa de prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile în școli.

Anca Bălășoiu – avocat (specializare Drept Penal)

Pentru atragerea răspunderii penale a minorului, indiferent de vârstă, cu stabilirea prealabilă a existenței discernământului, ar fi necesară modificarea dispozitiilor art. 113 din Codul Penal, dispoziții imperative.
Prezumția lipsei de discernământ a minorului cu vârsta de sub 14 ani se dovedește a fi, în multe cazuri, o modalitate de eludare a răspunderii penale, în sensul că minorii sub această vârstă sunt încurajați să comită infracțiuni de către alte persoane, tocmai pentru a se eluda atragerea răspunderii penale.
Dacă se dovedește că incidența acestor situații are un impact major asupra ordinii publice, o asemenea modificare poate fi sustenabilă, în viitor, în anumite condiții.  Este posibil ca, în acest moment, societatea noastră să nu fie pregătită pentru o asemenea modificare legislativă. Nu pot susține o asemenea modificare nici în viitor, fără stabilirea unor măsuri clare de prevenire și sancționare a comportamentului infracțional în cazul minorilor, adaptate vârstei acestora și stipulate în mod expres în normele imperative.
În recuperarea socială a unui minor care a comis o infracțiune,  cu discernământ, opinez că trebuie angrenate nu doar organe ale statului din sfera execuțională penală, ci și psihologi, asistenți sociali și chiar consilieri vocaționali. Ori, din nefericire, deocamdată,  România suferă de o lipsă de personal în aceste domenii.
Principiul conform căruia „Nimeni nu poate invoca necunoaștere legii” nu se poate aplica și elevilor care, în mod real, nu își cunosc drepturile și obligațiile,  în foarte multe cazuri. Nu cunosc mecanismul de aplicare al legii, iar școala trebuie să îndrepte acest neajuns major.  Delincvența juvenilă este un fenomen complex, cu mulți factori cauzatori, de ordin financiar, familial, social și emoțional pentru care nu consider că există un panaceu universal. Dar educația reprezintă un antidot pentru majoritatea acestor factori.

foto: agerpres.ro