Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție(PÎCCJ) a formulat concluziile sale în cauza nr. 1536/1/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri prealabile în următoarea problemă de drept: „Înţelesul noţiunii de «cercetat» la care face referire art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul dacă această noţiune se referă atât la desfăşurarea urmăririi penale in rem, cât şi la desfăşurarea urmăririi penale in personam sau doar la desfăşurarea urmăririi penale in personam”.
Potrivit PÎCCJ, noțiunea de persoană cercetată sau judecată nu este consacrată în Codul de procedură penală și nici în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. În majoritatea situațiilor, infracțiunile la regimul circulației rutiere sunt constatate la momentul comiterii sau imediat după comiterea acestora. Din acel moment, pentru un observator obiectiv și rezonabil, persoana respectivă identificată imediat după comiterea infracțiunii de către lucrătorii de poliție este considerată ca persoană cercetată în sensul art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, chiar dacă va avea calitatea de suspect după o anumită perioadă de timp de la sesizarea organelor de urmărire penală, acest interval fiind variabil de la caz la caz.
În opinia Parchetului General, dacă ne raportăm la prevederile art. 293, 298 și 310 Cod procedură penală, în cazul infracțiunii flagrante, orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptuitor și să îl predea împreună cu corpurile delicte, precum şi cu obiectele şi înscrisurile ridicate, organelor de urmărire penală, care întocmesc un proces-verbal. Din acel moment, există suspiciunea rezonabilă că a fost comisă infracțiunea, deși calitatea atribuită de către Codul de procedură penală este aceea de făptuitor, chiar înainte de a se dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă.
De aceea, PÎCCJ consideră că se justifică atribuirea calității de persoană cercetată, conform art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, de la momentul întocmirii actului de sesizare, mai ales în contextul în care nu s-ar justifica o diferențiere între cei care sunt prinși imediat după comiterea infracțiunii și cei care ar fi prinși după o perioadă considerabilă de timp. Astfel, dacă am aștepta efectuarea în continuare a urmăririi penale față de persoane care au fugit după ce au produs un accident de circulație, cu sau fără victime, ar însemna ca tocmai cei care sunt mai greu de reeducat să fie favorizați față de cei care au înțeles să își asume comiterea unei infracțiuni rutiere și să colaboreze cu organele de urmărire penală pe parcursul procesului penal.
În doctrină s-a distins între actele de urmărire penală care au un domeniu limitat, acestea fiind actele prin care, după evaluarea probelor strânse, se dispune continuarea efectuării urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cele prin care se dispune cu privire la luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurilor preventive ori a altor măsuri procesuale, actele de urmărire penală fiind, din această perspectivă, numai acte procesuale, nu și acte procedurale, și actele de cercetare penală, vizând, în principal, actele prin care sunt strânse probele cu privire al existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii penale sau civile a acestora, ordinea de efectuare a actelor de cercetare fiind influențată de particularitățile cauzei; actele de cercetare sunt, de regulă, acte procedurale.
Potrivit Parchetului General, nu poate fi pus semnul egalității între actele de cercetare penală efectuate de organele de poliție în privința infracțiunilor săvârșite de viitorul titular al permisului de conducere și actele de urmărire penală – începerea urmăririi penale in rem și efectuarea în continuare a urmăririi penale -, acte procesuale cu relevanță în economia urmăririi penale din perspectiva drepturilor recunoscute suspectului în acest proces, dar irelevante din perspectiva condițiilor dispunerii măsurii tehnico-administrative a anulării permisului de conducere.
În concluzie, PÎCCJ consideră că în sensul art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, calitatea de persoană cercetată trebuie să se raporteze de la momentul în care a fost întocmit actul de sesizare, act de sesizare ce a condus la inițierea unui proces penal finalizat cu pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare față de persoana respectivă. Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 519-521 din Codul de procedură civilă, Parchetul General solicită admiterea sesizării formulată de Curtea de Apel Oradea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în chestiunea de drept privind „Înţelesul noţiunii de «cercetat» la care face referire art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul dacă această noţiune se referă atât la desfăşurarea urmăririi penale in rem, cât şi la desfăşurarea urmăririi penale in personam sau doar la desfăşurarea urmăririi penale in personam”.
