Scandalul Hexi Pharma
În primăvara lui 2016, izbucnea unul dintre cele mai mari scandaluri din sistemul de sănătate din România. Jurnaliști de la GSP, în frunte cu Cătălin Tolontan, au dezvăluit că în sistemul sanitar românesc erau folosiți pe scară largă dezinfectanți diluați achiziționați de la firma Hexi Pharma. Bazându-se pe declarațiile și documentele furnizate de foști angajați ai firmei, jurnaliștii au documentat că dezinfectanții furnizați de Hexi Pharma spitalelor, cu care încheiaseră contracte, aveau concentrații mai mici – în unele cazuri chiar și de 4000 de ori – decât cele înscrise pe etichetă. Ulterior, au fost verificate sute de spitale din România, iar, după controale, trei spitale au fost închise și la alte trei s-a suspendat activitatea. În urma scandalului Hexi Pharma, patronul societății s-a sinucis, iar ministrul Sănătății a renunțat la funcție, după ce au ieșit la iveală informații cum că ar fi încercat să minimalizeze gravitatea situației din sistemul de sănătate. În martie 2017, Hexi Pharma a fost trimisă în judecată de Parchetul General pentru săvârşirea a 340 de infracţiuni de înşelăciune, uz de fals și participație improprie la infracțiunea de zădărnicirea combaterii bolilor. În martie 2023, Curtea de Apel București a constatat că faptele din dosarul Hexi Pharma s-au prescris, ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale. Pedepsele inițiale pronunțate de Tribunalul București au fost anulate, dar, în schimb, s-a stabilit că mai multe unități sanitare trebuie să primească despăgubiri din partea companiei Hexi Pharma. După cum amintește publicația Profit, luna trecută, ANAF a scos la vânzare fabrica Hexi Pharma din Mogoșoaia, firma, aflată în insolvență, figurând în evidențele ANAF cu datorii de 17,6 milioane de lei. Printre creditorii care au de recuperat bani se numără și Parchetul de pe lângă ICCJ – DNA.
Pacientă, afectată grav de infecții nosocomiale
În noaptea de 19/20.12.2013, o ploieșteancă a fost victima unei explozii de gaz metan, petrecută în locuinţa sa, ce a fost distrusă în proporție de peste 70%. In urma exploziei, (produsa din culpa altor persoane – entităţi juridice), femeia a fost internată în Spitalul Județean de Urgență Ploieşti, în stare de soc toxico-septic, cu arsuri pe circa 60% din suprafața corpului. Ulterior, pe fondul procedurilor medicale la care a fost supusă după internare, femeia a contractat o serie de infecţii nosocomiale, fiindu-i puse grav în pericol sănătatea şi chiar viața. Astfel, pacienta a contractat o infecţie acută cu bacteria Clostridium difficile, ajungând sa-i fie amputată, la data de 22.01.2014, o porţiune din colon, pentru a putea supravieţui, în urma dezvoltării sindromului de mega-colon toxic. De asemenea, vindecarea arsurilor tegumentare externe, pe perioada primei internări (20.12.2013-18.02.2014) a fost îngreunată semnificativ de infecţia intraspitalicească cu Escherichia coli, cu streptococ pioceanic si cu Proteus, astfel încât s-au constatat, un an de zile mai târziu, că pacienta avea „sechele complexe post-combustionale faciale si ambele mâini cu cicatrici hiper-trofice”. Cu ocazia montării unei tije metalice la piciorul stâng, reclamanta a fost infectată și cu Staphylococcus aureus, germen depistat pe 28.01.2016, ceea ce a impus efectuarea de intervenţii chirurgicale suplimentare, la data de 15.04.2016, pentru curățarea zonei afectate. In fine, femeii i-au fost necesare 100 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, rămânând cu infirmităţi permanente, în grad de handicap accentuat, deficiență funcţională accentuată, gradul II de invaliditate, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate și fiind expusă, fără nicio vină, la suferinţe fizice si morale enorme. Aceste consecințe prejudiciabile s-au produs, fără nicio urmă de tăgadă (precum rezultă si din raportul de expertiză medico-legală nr. l92/7.03.2017), din cauza infecţiilor nosocomiale apărute în acea perioadă în spital, pe fondul slabei calităţi a substanţelor biocide, germenii patogeni proliferând necontrolat, lucru favorizat direct și nemijlocit de ineficiența dezinfectanților ce fuseseră livrați unității spitalicești din Ploiești.
Pretențiile
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, la data de 25.11.2019, femeia, în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și 3 firme, între care se număra Hexi Pharma CO SRL, a cerut instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea în solidar a pârâţilor (ce s-au făcut culpabili, în egală măsură, de comercializarea, cu rea-credinţă, către unităţi spitaliceşti, precum Spitalul Județean de Urgență Ploieşti, de substanţe biocide ineficiente ori diluate), la plata către reclamantă a sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune materiale (reprezentând, în principal, cheltuieli cu medicația), în echivalent lei, la curs curent de schimb BNR, precum și a sumei de 200.000 euro, în echivalent lei, la curs curent de schimb BNR, cu titlu de daune morale-nepatrimoniale, în vederea unei juste compensări a suferinţelor fizice și psihice indurate, precum şi din perspectiva afectării ireversibile a calităţii vieţii personale și a integrării sale socio-profesionale, în urma contractării unor infecţii nosocomiale cu potenţial letal.
Sentința și urmarea
În toamna anului 2023, instanța de fond a pronunțat sentința în acest dosar:
- Solutia pe scurt: Respinge cererea de înfiinţare a popririi asigurătorii, ca neîntemeiată. Admite in parte cererea astfel cum a fost modificată, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii. Obligă pârâtul Ministerul Sănătăţii să plătească reclamantei suma de 200.000 euro (în echivalent lei la cursul BNR din data plăţii) reprezentând daune morale. Respinge în rest cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii. Respinge în tot cererea formulată în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi. Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta AL CARINA, in sumă de 9500 lei. Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI a Civilă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 27.09.2023.
În motivarea consemnată de rejust.ro, judecătorul a arătat că Statul nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile pozitive legate de asigurarea unui aparat medical apt să prevină infecţiile de tipul celor de care se plânge reclamanta. Ca atare, răspunderea sa trebuie obligatoriu atrasă, potrivit dreptului internaţional la care este parte (art. 20 alin. 2 din Constituţie). Iar din această perspectivă, persoana juridică ce reprezintă Statul în vederea acoperirii prejudiciului cauzat este irelevantă, motiv pentru care Ministerul Sănătăţii nu poate eluda răspunderea sa, aceasta deoarece ar fi absurd ca Statul să se apere invocând chestiuni ce ţin de organizarea sa internă, obligaţiile convenţionale asumate fiind unele generale, aplicabile oricăror dezmembrăminte ale sale. Oricum, dat fiind că problema este una legată de sănătatea publică, atragerea răspunderii ministerului de resort este cât se poate de logică. Ca atare, reiese că răspunderea este antamată în temeiul art. 8 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, neputându-se stabili că Statul, prin Ministerul Sănătăţii, a luat toate măsurile rezonabile ce puteau conduce la prevenirea efectului asupra sănătăţii reclamantei. În legătură cu daunele morale, instanța a remarcat suferinţa deosebită a reclamantei (intervenţiile chirurgicale multiple, continua dezvoltare a infecţiilor, pierderea capacităţii de muncă, schimbarea radicală a vieţii, fiind evident prejudiciul de agrement si social în general, numărul de 100 de zile de îngrijiri medicale neputând fi absolutizat sub acest aspect), dar şi caracterul punitiv şi preventiv pe care trebuie să-l îmbrace acestea (Statul trebuie convins asupra necesităţii luării mai multor măsuri pentru prevenirea situațiilor precum cea de față).
Ministerul Sănătății a atacat sentința cu apel, care a fost soluționat recent de Curtea de Apel București:
- Solutia pe scurt: Admite apelul. Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că obligă pârâtul Ministerul Sănătăţii la plata către reclamanta a sumei de 100.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale. Menţine restul dispoziţiilor primei instanţe. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VI-a Civilă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 20.03.2025.
