Ministerul Public și-a prezentat recent concluziile sale în cauza nr.1521/1/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, având ca obiect rezolvarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: ”În interpretarea dispozițiilor art. 198 alin. 1 Cod penal, art. 19 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 1370 Cod civil este admisibilă acţiunea civilă formulată de un inculpat – participant la săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal împotriva altui inculpat – participant la aceeaşi infracţiune de încăierare prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, având ca obiect pretenţii civile decurgând din leziunile suferite ca urmare a încăierării?”
În cuprinsul încheierii de sesizare instanța a arătat că problema de drept supusă dezbaterii suscită interpretări diferite, atât în sensul admisibilității cât și in sensul inadmisibilității acțiunii civile. Ministerul Public apreciază că, având în vedere că infracțiunea de încăierare presupune un subiect activ plural, iar scopul urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 198 Cod penal este de a sancționa faptul încăierării, niciunul dintre inculpați nu poate justifica o legitimare procesuală activă în promovarea unei acțiuni civile în procesul penal împotriva altui inculpat, deoarece nu poate avea calitatea de persoană vătămată. Prin acordarea calității de persoană vătămată inculpatului autor al infracțiunii de încăierare și prin acceptarea exercitării de către acesta a acțiunii civile și obligarea unui alt inculpat la plata de despăgubiri, s-ar ajunge la situația acordării unor daune morale/materiale chiar pentru participarea la comiterea activității infracționale. Întrucât în cazul infracțiunii de încăierare în sarcina fiecărui autor se reține comiterea în integralitate și nu partial a acțiunii tipice, vătămarea eventual suferită nu poate sta la baza imputării reciproce între inculpați, deoarece nu a fost cauzată prin fapta altuia. Chiar dacă în prezent infracțiunea de încăierare face parte din categoria infracțiunilor îndreptate împotriva persoanei, specificul ei, constând în aceea că subiectul activ este reprezentat de o pluralitate de făptuitori, fiecare răspunzând în calitate de autor pentru participarea la încăierare, face ca acțiunea civilă să nu poată fi soluționată în același fel ca în cazul unor infracțiuni contra persoanei care nu presupun un subiect activ plural. În concluzie, Parchetul General consideră că în cazul infracțiunii de încăierare, un inculpat autor al infracțiunii de încăierare nu poate exercita acțiunea civilă împotriva altui inculpat, autor al aceleiași infracțiuni de încăierare, deoarece calitatea de inculpat nu poate coexista cu calitatea de persoană vătămată în ipoteza unei infracțiuni cu subiect activ plural.
În aceste context, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită admiterea sesizării adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție și pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare: ”În interpretarea dispozițiilor art. 198 alin. 1 Cod penal, art. 19 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 1370 Cod civil, acţiunea civilă formulată de un inculpat – participant la săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal împotriva altui inculpat – participant la aceeaşi infracţiune de încăierare prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, având ca obiect pretenţii civile decurgând din leziunile suferite ca urmare a încăierării, este inadmisibilă‘‘.
