Ministerul Public consideră că suspendarea permisului trebuie să se dispună și în cazul accidentului soldat cu rănirea unei persoane, fără a fi necesar un certificat medico-legal

Exclusivitate

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat punctul său de vedere în problema de drept ce formează obiectul dosarului nr. 1340/1/2024 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, privind „interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit.d) din Ordonanţa de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în sensul de a se stabili dacă, pentru a se putea reține existenţa, atât a accidentului de circulaţie, cât și a vătămării corporale, este necesar ca leziunile traumatice sau afectarea sănătății terței persoane implicate să fie evaluate prin zile de îngrijiri medicale”, cu termen pentru depunerea raportului la data de 30.09.2024 și termen de soluționare la data de 7.10.2024.

Recursul în interesul legii a fost declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava. Potrivit actului de sesizare, problema de drept s-a ridicat în cauzele de contencios administrativ în care reclamanții au contestat dispoziția șefului Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 180 de zile. Decizia a fost emisă subsecvent adoptării unei soluţii de clasare într-un dosar penal, întocmit ca urmare a producerii unui accident rutier, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unor persoane care nu au înțeles să formuleze plângere penală și nici să se prezinte la medicul legist, în vederea unei examinări medico-legale. Analiza practicii instanţelor judecătorești atestă pronunțarea unor soluții divergente, în sensul că unele instanțe au admis acţiunile și au anulat actele administrative contestate, iar altele au respins cererile de chemare în judecată.

Soluțiile de admitere a acțiunilor se întemeiază pe lipsa unora din condițiile pentru adoptarea măsurii, respectiv inexistența accidentului de circulaţie și inexistența vătămării corporale a unei persoane. În acest sens, se arată care este definirea de către legiuitor a primei sintagme evocate, respectiv, evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiții: a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; b) a avut ca urmare decesul, rănirea unei sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mişcare. S-a reţinut că, prin Decizia nr. 5/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că termenul de ,,rănire” prevăzut de art. 75 lit. b) teza a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, se interpretează în sensul de ,,leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale (cel puţin o zi).”.

Soluțiile de respingere a acțiunii au avut în vedere (din perspectiva chestiunii în discuție), faptul că noțiunile de ,,vătămare corporală” și ,,rănire” au, în cadrul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, un caracter generic, care se aplică oricărei fapte prin care s-a pricinuit unei persoane o vătămare a integrității corporale sau a sănătății, iar nu cel reglementat de art. 181 și urm. din Codul penal3 . Aceasta duce la corecta lipsă de raportare la semnificația penală a sintagmei de ,,vătămare corporală”, cu reţinerea ca incident speţei a sensului mai larg al termenului, de afectare, de lezare a integrităţii corporale, de traumatism. Relativ la Decizia nr. 5/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a apreciat că aceasta se referă la interpretarea unor dispoziții privind săvârșirea unor infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, astfel că accepțiunea noțiunilor de ,,vătămare” și ,,rănire”, rezultând din această decizie obligatorie, este proprie sferei răspunderii penale, care nu poate fi extrapolată, întrucât urmărește protecţia altor valori sociale.

Ministerul Public a apreciat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 103 alin.(1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 1/2022, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie pentru o perioadă de 180 de zile se dispune și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a unei persoane, produs ca urmare a încălcării de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a unei reguli de circulație pentru care Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, modificată și completată prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, nefiind necesar ca vătămarea corporală să fie evaluată printr-un certificat medico-legal. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă, Parchetul General condus de Alex Florența solicită admiterea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și pronunțarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii în problema de drept sesizată.

 

spot_img

Articole recente

Pe ce motiv a scăpat un polițist de la Rutieră de acuzația că ar fi luat mită două perechi de adidași și un pantalon...

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti din data de 13.05.2021, agentul de poliție XXX a fost trimis...

Mai multe articole din aceeași categorie