Procurorul general Gabriela Scutea a formulat, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, un punct de vedere în problema de drept ce formează obiectul dosarului nr. 2846/1/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii. Instanța supremă era solicitată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova să lămurească dacă, „în interpretarea dispoziţiilor art. 160 alin. (l) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, intervine încetarea de drept a mandatului de primar, chiar dacă acesta este ulterior mandatului în cursul căruia a fost constatată starea de incompatibilitate printr-un raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, a cărui legalitate a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă.”
Potrivit actului de sesizare, s-a constatat că, într-o primă orientare jurisprudenţială instanțele de judecată au admis acțiunile formulate de primari și au anulat Ordinele emise de prefecți. Într-o a doua opinie, instanţele de judecată au respins acţiunile formulate de primari.
Procurorul general Gabriela Scutea a apreciat ca fiind în spiritul legii a doua orientare jurisprudențială, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.(4) din Codul administrativ, ordinul de constatare a încetării de drept a mandatului nu poate fi emis înainte de intervenirea cauzei de încetare de drept, adică înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care s-a respins cererea de anulare a raportului emis de Agenția Națională de Integritate; pe de altă parte, se observă că legea în vigoare nu conține nicio dispoziție expresă în sensul că, odată constatată starea de incompatibilitate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana în cauză nu ar mai putea fi sancționată pentru motivul că se află în exercitarea unui alt mandat; dimpotrivă, din interpretarea dispozițiilor art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 [art. 15. alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali în reglementarea anterioară] rezultă faptul că în caz de incompatibilitate se constată încetarea de drept a mandatului de primar, fără a distinge după cum persoana respectivă se află în desfășurarea aceluiași mandat sau a altui mandate; în consecință, în ipoteza în care, persoana a obținut, ca efect al alegerilor,,,aceeași funcție” și se constată starea de incompatibilitate cu privire la funcția eligibilă deținută anterior, calitatea de ales trebuie să înceteze, punându-se capăt mandatului înainte de termen; a admite o interpretare contrară, în sensul că textul de lege se referă la posibilitatea subiectului aflat în stare de incompatibilitate de a ocupa o funcție de demnitate publică în continuare, ar conduce la lipsirea de efecte a normei juridice și eludarea art.25 din Legea nr. 176/2010, a art. 160 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 și a Constituției României. Așadar, dispozițiile art.160 alin. (1) lit.b) din Codul administrativ trebuie interpretate în acord cu legislația în materia integrității funcțiilor și demnităților publice; pe de altă parte, a acorda preeminență în aplicare sensului literal al art.91 alin. (11) din Legea nr. 161/2003, ar presupune reținerea unui tratament mai favorabil persoanelor în raport de care s-a constatat definitiv existența stării de incompatibilitate pe durata mandatului ulterior, fără o motivație obiectivă a unei astfel de discriminări.În consecință, măsura încetării de drept a mandatului primarului este consecința constatării unei stări de incompatibilitate, indiferent dacă aceasta este constatată în cursul mandatului în curs sau în perioada unui mandat anterior.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât luni, 18 ianuarie, să admită Recursul în Interesul Legii (RIL) formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova. Hotărârea este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
