În 9 septembrie 2018, XXXX, profesoară din București, a postat pe facebook un mesaj adresat acelor părinți care se gândesc să-i ofere „atenții” la început de an școlar. Mesajul poate fi vizualizat aici.
Cinci zile mai târziu, jurnalistul Ionuț Mureșan, pe atunci la publicația Gândul, a publicat mesajul profesoarei, într-un mod care poate fi catalogat drept netrunchiat şi nedeformat. Articolul poate fi vizualizat aici.
Chemarea în judecată
În 12 noiembrie 2021, profesoara bucureșteană formulează, în calitate de reclamantă, o cerere de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, în care solicită, în contradictoriu cu pârâții Gandul Media Network SRL ( editorul publicației Gandul) și jurnalistul Ionuț Mureșan, următoarele:
- constarea încălcării dreptului de autor al reclamantei asupra operei create de aceasta prin reproducerea neautorizată a acesteia de către pârâți prin reproducerea, respectiv publicarea unui articol ce reprezintă o copie fidelă a operei reclamantei;
- obligarea pârâtei Gândul la înlăturarea articolului publicat pe website-ul Gândul prin preluarea operei create de reclamantă;
- obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 2.500 lei pentru recuperarea prejudiciului moral cauzat prin reproducerea fără drept a operei reclamantei;
- obligarea pârâtei Gândul să publice minuta hotărârii de admitere a cererii, la rămânerea definitivă, chiar în publicația Gândul, în aceeași manieră în care a fost publicat articolul (atât online, cât și în publicația fizică, dacă este cazul), astfel cum se impune prin prevederile legale aplicabile;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 Cod procedură civilă.
Prin sentinţa civilă din 26.04.2022, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă a respins, ca fiind neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă. În motivarea sentinței, consemnată de rejust.ro, instanța a apreciat că, cum bine a susţinut pârâta Gândul, nu orice declaraţie sau orice aspect rostit, scris sau postat pe Internet este o operă în sensul Legii nr. 8/1996, ci doar acele manifestări care întrunesc condiţia originalităţii şi a formei concrete de exprimare. Astfel, analizând această scriere, instanța a considerat că nu întrunește condițiile spre a fi considerată o operă originală manifestată într-o formă concretă de exprimare, având în vedere că ea constituie, esențialmente, o listă cu nemulțumirile reclamantei elaborată în calitate de profesor în raporturile sale cu elevii a căror instruire o asigură. Această listă de nemulțumiri vizează, esențialmente, aspectul că reclamanta nu privește drept admisibilă practica statornicită ca elevii la începutul școlii să ofere varii cadouri profesorilor, considerând această practică drept nedemnă. Această perspectivă exprimată prin postarea realizată în mediul de socializare Facebook nu este o operă în sensul Legii nr. 8/1996 și, prin urmare, nu beneficiază de protecția oferită de această legislație. A admite că orice postare în mediile de socializare online, sub forma unor liste de nemulțumiri generale ar constitui o operă originală și protejată, ar conduce la constatarea că un mare procent al postărilor ar face obiectul Legii nr. 8/1996. Or, tocmai prin enumerarea (exemplificativă) de la art. 7 din Legea nr. 8/1996 s-a evidențiat că doar anumite forme de manifestare a creativității umane pot face obiectul protecției. Reținând că postarea realizată de reclamantă nu este o operă protejată, instanța a respins ca fiind neîntemeiate toate pretențiile reclamantei care derivă din această constatare.
Apelul
Reclamanta a formulat apel, care a fost de asemenea respins, ca nefondat, în mai anul trecut. Instanța de apel – Curtea de Apel București – a explicat, la rândul ei, că un text precum cel al reclamantei, care reprezintă o luare de poziție personală cu privire la un anumit aspect socio-profesional, dar care nu depășește limitele unui discurs normal, uzual în mediul din care face parte reclamanta, nu poate beneficia de protecția conferită de legea privind dreptul de autor. În opinia judecătorului, articolul nu a fost scris cu intenția ca jurnalistul să își aproprieze textul postat public de reclamantă, ci de a populariza acel mesaj al reclamantei. Totodată, din perspectiva răspunderii civile pentru fapta proprie, Curtea de apel a reținut, în acord cu intimata pârâtă, că prima și cea mai importantă condiție pentru atragerea acestei răspunderi nu este îndeplinită, respectiv că nu a existat faptă ilicită.
Recursul și posibila sesizare a CJUE
Nemulțumită de soluție, reclamanta a formulat recurs, care a ajuns în august 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație de Justiție. La termenul din 5 martie 2024, completul de judecată de la Secția I Civilă a ÎCCJ a propus părților sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene:
- Detalii soluţie: Încheiere: Repune cauza pe rol pentru a supune dezbaterii părţilor posibila sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu întrebări asupra următoarelor chestiuni: Prevederile articolului 2 lit.a) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe în societatea informatională trebuie interpretate în sensul că un mesaj adresat unei categorii determinate de persoane, cu scopul informării acestora în privinţa regulilor personale de interacţiune într-un anumit mediu socio-profesional, poate fi considerat o operă protejată prin drept de autor? În caz afirmativ: Prevederile articolului 2 lit.a) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe în societatea informatională trebuie interpretate în sensul că o postare pe reţeaua de socializare Facebook, setată ca fiind accesibilă publicului general (respectiv tuturor) echivalează cu autorizarea preluării integrale a respectivei postări, în cadrul aceleiaşi reţele de socializare sau pe pagina de internet a unei publicaţii? Prevederile articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe în societatea informatională trebuie interpretate în sensul că se opune unei prevederi legale naţionale care permite reproducerea, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, doar a unor scurte extrase dintr-o operă, iar nu a operei în întregul ei atunci când aceasta este de mică întindere, şi doar condiţionat de lipsa unui avantaj direct sau indirect, comercial sau economic? Fixează termen de judecată la data de 09 aprilie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
