Un Complet de la Înalta Curte de Casație și Justiție a admis luni, 14 septembrie, un Recurs în Interesul Legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov. Judecătorii de la Brașov au vrut să afle „care este momentul de la care se calculează termenul de prescripție pentru obligații fiscale principale/accesorii aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar?”
Completul de la ICCJ a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (2), coroborate cu cele ale art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de 5 ani de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil din care rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil”.
Potrivit procurorului general al României, examenul jurisprudenței existente în materie evidențiau următoarele opinii:
- Într-o primă opinie s-a considerat că termenul de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili și determina obligația fiscală datorată se împlinește în termen de 5 ani și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanța fiscală.
- În a doua opinie s-a considerat că dreptul organelor fiscale de a stabili obligații fiscale corelative drepturilor de creanță fiscală se prescrie în termen de 5 ani și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, adică din momentul constituirii bazei de impunere (conform art. 23 Cod procedură fiscală). Momentul constituirii bazei de impunere este reprezentat de ziua în care contribuabilul depune declarațiile de impunere cu privire la sumele ce reprezintă baza de impozitare.
