Curtea de Apel București a hotărât, la începutul acestei luni, să admită în parte cererea de chemare în judecată formulată de Grup Servicii Petroliere S.A. în contradictoriu cu 2 direcții aparținând Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) și anume Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor (DGSC).
Instanța a decis astfel să anuleze în parte decizia nr.295/24.11.2016 emisă de DGSC, precum şi în parte decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr.F-MC185/23.05.2016, emisă de DGAMC, în limita:
- sumei de 6.387.813 lei penalităţi de întârziere (aferente taxei pe valoarea adăugată vizând livrările din luna mai 2008 a celor 3 platforme de foraj marin);
- sumei de 7.819.069 lei dobânzi/majorări de întârziere
- sumei de 2.102.067 lei penalităţi de întârziere
Judecătorii au exonerat astfel reclamanta GSP Servicii Petroliere S.A. de obligaţia de plată a sumelor mai sus-amintite.
În schimb, instanța a decis să respingă ca neîntemeiată contestaţia formulată de societatea Grup Servicii Petroliere SA împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr.F-MC185/23.05.2016 referitor la suma de 4.325.948 lei.
Soluția Curții de Apel București nu este definitivă și poate fi atacată cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, iar recursul se depune la Curtea de Apel Bucureşti.
Procesul a vizat modul în care au fost onorate obligațiile fiscale datorate Statului Român, după ce în luna mai a anului 2008, conducerea societății Grup Servicii Petroliere SA a decis vânzarea unor bunuri ale companiei, respectiv 3 platforme de foraj marin ( PROMETEU, SATURN, JUPITER ), către cumpărători din alte state membre ale UE ( Malta).
De aceeași afacere s-a legat un alt proces, cu o miză financiară mult mai mare, pierdut însă de Grup Servicii Petroliere SA și despre care am scris aici.
