În perioada 3.04.2020 – 13.04.2020, în condiţiile izbucnirii pandemiei provocate de coronavirusul SARS-CoV-2 şi al răspândirii accelerate a acesteia în România, Grupul farmaceutic Tei, care cuprinde societățile Farmacia Tei SRL şi Bebetei Investments Groups SRL, a purtat negocieri (prin e-mail) cu societatea M-Marketing Mobile SRL în vederea încheierii unui contract. Astfel, a fost incheiat contractul de vânzare cu nr. 42, ce a avut ca obiect „transmiterea către vânzător a proprietăţii asupra medicamentelor de uz uman si orice alt produs aflat in portofoliul vânzătorului si solicitat de către cumpărător, a căror valoare este data de valoarea totală a facturilor emise de la data încheierii prezentului contract pana la data încetării sale si care este garantat conform prevederilor sale”. În baza contractului de vânzare-cumpărare anterior menţionat, cumpărătorii Farmacia Tei SRL şi Bebetei Investments Groups SRL au solicitat de la vânzătorul M-Marketing Mobile S.R.L. 150.000 bucăți măști sanitare PM 2.5, la prețul negociat de 2,14 lei fără TVA, ulterior acestui moment transmițând o notificare de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare.
Numai că, la momentul denunțării unilaterale a contractului de vânzare-cumpărare, M-Marketing Mobile SRL achiziționase deja cele 150.000 măști sanitare de protecție respiratorie, iar prin nerespectarea prevederilor contractuale societatea a considerat că a suferit un prejudiciu, așa că s-a adresat instanței de judecată. Prin cererea înregistrată la Secția a-VI-a Civilă a Tribunalului București la data de 10.05.2021, reclamanta M-Marketing Mobile S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Farmacia Tei SRL și Bebetei Investments Groups SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătoreasca ce urmează a o pronunța să se dispună următoarele:
- obligarea intimatelor la repararea prejudiciului bănesc in cuantum de 321.000 RON si plata penalităţilor in cuantum de 119.091 lei, reprezentând un total de 440.091 lei provocat reclamantei M-Marketing Mobile S.R.L prin nerespectarea clauzelor stabilite prin contractul cu nr. 42 încheiat în data de 13.04.2020;
- obligarea intimatelor la plata dobânzii calculate pentru sumele ce urmează a fi restituite de la data plaţii lor si pana la data achitării efective a debitului;
- obligarea intimatelor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere.
După ce a trecut printr-un ciclu procesual, în rejudecare, Tribunalul București a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată. În motivarea sentinței, consemnată de rejust.ro, judecătorul a arătat că respectivul contract a fost reziliat din culpa reclamantei pentru neîndeplinirea unei obligaţii esenţiale prevăzute în contract şi anume de a pune la dispoziţia cumpărătorului autorizaţia că are dreptul de a comercializa produse farmaceutice. Tribunalul a reținut că această obligaţie era una necesară ce trebuia îndeplinită cel târziu la data acceptării de către reclamanta vânzătoare a comenzii de către pârâtă pentru că numai la aceasta dată se putea identifica produsul vândut şi implicit autorizaţia necesară. Este adevărat că în termenul de 10 zile de la notificarea emisă de către pârâta prin e-mail la 27.04.2020, reclamanta a prezentat la data de 30.04.2020 un certificat necesar comercializării produsului vândut deja, însă acest lucru nu înlătură vătămarea produsă pârâtei şi nici remedierea situaţiei întrucât reclamanta vânzătoare nu a avea dreptul la data de 13.04.2020 să vândă produsul respectiv iar riscul ca pârâta să fi fost sancţionată de către autorităţile statului pentru acest fapt ar fi existat în continuare. Un al motiv este cel al lipsei dovedirii unui prejudiciu de către reclamantă conform art. 249 din C.pr.civ., fapt care conduce, de una singură, la respingerea cererii ca nefondată. Astfel, reclamanta pretinde chiar plata preţului pentru produsele vândute sub forma unui prejudiciu produs reclamantei însă preţul nu poate fi solicitat decât dacă bunul a fost livrat ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de faţă, aşa cum au afirmat ambele părţi. Implicit, nici penalitatea prevăzută pentru neplata preţului şi dobânda accesorie nu pot fi acordate întrucât acestea urmează soarta principalului. Pentru a se solicita preţul ar fi fost nevoie de punerea la dispoziţie a produselor vândute de exemplu prin instituţia juridică a ofertei de plată urmată de consemnarea bunului la dispoziţia pârâtei, ceea nu s-a afirmat că ar fi fost făcut şi implicit nici dovedit. Reclamanta nu a dovedit că ea ar fi plătit către producător sau alt intermediar în vânzare, bunurile ce urmau a fi livrate pârâtei astfel încât nici din acest punct de vedere nu face dovada unui prejudiciu constând în contravaloarea bunurilor ce ar fi fost achiziționate de reclamantă şi ce urmau a fi livrate pârâtei, a concluzionat judecătorul.
După ce reclamanta a formulat apel, litigiul a ajuns pe rolul Curții de Apel București care, recent, a pronunțat o soluție în defavoarea pârâților:
- Solutia pe scurt: Admite apelul. Schimbă în tot sentința în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată și obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 321.000 lei cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, calculată conform art. 3 alin. 21 din OG nr. 13/2011, începând cu 04.05.2020 și până la achitarea efectivă a debitului. Respinge capătul privind plata penalităților ca nefondat. Obligă pârâtele la plata sumei de 16.718,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Ia act de faptul că reclamanta a solicitat cheltuielile de judecată aferente judecății fondului pe cale separată. Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la CAB-Secția a VI a. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2025.
