Marți, 25 octombrie 2022, a fost pus în dezbatere publică Proiectul de Lege privind Ordinul de protecție, o inițiativă comună a Ministerului Justiției și a Ministerului Afacerilor Interne. Propunerile și observațiile referitoare la proiectul de act normativ supus dezbaterii pot fi transmise în scris pe adresa Ministerului Justiției, str. Apolodor, nr.17, sector 5, București sau pe fax, la nr. 037 204 1195 sau la adresa de e-mail dean@just.ro.”
În expunerea de motive se arată că violenţa, sub diversele ei forme de manifestare, face în prezent obiectul unor reglementări atât în materie civilă, cât şi în materie penală, cum ar fi Legea nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei domestice. Numai că nu toate victimele acestor comportamente deviante manifestate prin violenţă intră însă sub incidenţa Legii nr. 217/2003, beneficiarii ordinului de protecţie fiind exclusiv victimele violenţei domestice. De aceea, pentru protecția persoanei a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate sunt puse în pericol printr-un act de violenţă, se impune luarea măsurilor necesare, inclusiv de natură legislativă, pentru a proteja toate persoanele victime ale actelor de violenţă, indiferent de relaţia acestora cu agresorul. Proiectul are 4 capitole, capitolul I conține definițiile, iar capitolul IV dispozițiile finale și tranzitorii.
Capitolul II reglementează regimul juridic al ordinului de protecţie provizoriu. în esenţă, acesta:
- se emite imediat de către poliţist, la cererea scrisă a victimei, a tutorelui ori a reprezentantului legal al acesteia, dacă din evaluarea situaţiei de fapt rezultă că există risc iminent cu privire la săvârşirea unui alt act de violenţă îndreptat împotriva victimei, care îi pune în pericol viaţa, integritatea fizică ori libertatea acesteia;
- se aplică pe o perioadă de cel mult 5 zile;
- poate cuprinde una sau mai multe dintre următoarele măsuri: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună, reintegrarea victimei şi, după caz, a membrilor familiei acesteia, în locuinţa comună; obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate fată de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute, documentele în care acestea sunt înscrise precum şi autorizaţia/autorizaţiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele acestuia;
- este supus confirmării de către procuror; dacă apreciază necesar, anterior confirmării, procurorul poate asculta victima pentru a-i aduce la cunoştinţă măsurile care au fost dispuse, conţinutul lor şi posibilitatea de a renunţa la acestea;
- poate fi contestat la instanţa de judecată competentă potrivit legii în termen de 48 de ore la emitere; contestaţia se judecă în regim de urgenţă şi cu citarea părţilor.
Capitolul III reglementează regimul juridic al ordinului de protecţie, în esenţă:
- persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin acte de violenţă din partea unei alte persoane poate solicita instanţei (personal sau prin reprezentant legal) emiterea unui ordin de protecţie; cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de procuror şi de reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor infracţiunilor.
- ordinul de protecţie poate cuprinde una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună; reintegrarea victimei şi, după caz, a membrilor familiei acesteia, în locuinţa comună; obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute, documentele în care acestea sunt înscrise precum şi autorizaţia/autorizaţiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele acestuia. Instanţa de judecată poate dispune şi alte măsuri, de exemplu, consilierea psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condiţiile legii.
- durata măsurilor dispuse este stabilită de instanţa de judecată, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului;
- judecata se face de urgenţă şi cu precădere, asistarea victimei şi a agresorului fiind obligatorie; în caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie şi fără citarea părţilor. Hotărârea prin care se soluţionează cererea de emitere a ordinului de protecţie este supusă numai apelului.
- revocarea ordinului de protecţie poate fi solicitată, în condiţiile stabilite de lege, de persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie pe durata maximă;
Această lege nu împiedică aplicarea prevederilor Legii nr. 217/2003, atunci când acestea sunt incidente.
