Disputa dintre Electrecord SA și Arhiepiscopia Romano-Catolică pentru un imobil din zona Unirii, soluționată definitiv în cel de-al 20-lea an de judecată

Exclusivitate

Electrecord este o casă de discuri ce avea, în anii ’80, un tiraj anual ce ajungea la 6-7 milioane de unități. După 1990, Electrecord a intrat treptat în declin, odată cu apariția concurenței și cu utilizarea CD-urilor, iar după o scurtă redresare, în 2018 societatea a intrat în insolvență. Cifra de afaceri a firmei pe 2023 a fost de 737.339 lei, cu un profit de 115.263 lei, realizat cu doar 1 angajat. Datoriile raportate de societate în 2023 depășeau 10 milioane de lei, potrivit datelor publicate de portalul listafirme.ro.

Un imobil, doi proprietari
Sediul Electrecord SA este în București, pe Calea Călărași (actualul Bulevard Corneliu Coposu) nr. 11, în care funcționa sala cu cea mai bună acustică din România si celebrul studio de înregistrări din anii comunismului. De acest imobil se leagă și litigiul demarat contra Arhiepiscopiei Romano-Catolice, care a debutat în vara anului 2005. Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 04.07.2005, reclamanta SC Electrecord SA a chemat în judecată pe pârâta Arhiepiscopia Romano-Catolică București, solicitând instanței compararea titlului său de proprietate cu titlul de proprietate al pârâtei asupra imobilului situat în București, Calea Călărași nr. 11 și să constate că Electrecord este proprietarul respectivului imobil.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că deține imobilul respectiv în baza Dispoziției Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, având administrarea operativă a bunului respectiv, compus din patru corpuri de clădire cu suprafaţă construită de 745,56 m.p. si teren aferent în suprafaţă de 530 m.p.. Ulterior, la data de 31.05.1991, prin H.G. nr. 246/1991, s-a înfiinţat SC Electrecord SA, prin reorganizarea Casei de Discuri Electrecord, care si-a încetat activitatea, la data înfiinţării, fiind preluat activul şi pasivul acesteia din urmă. La data de 31.03.2005, prin adresa nr. 277/23.03.2005, pârâta Arhiepiscopia Romano-Catolică i-a comunicat că „i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, Calea Călărași nr. 11”, solicitând restituirea acestui imobil şi ataşând la adresă sentinţa civilă din 16.12.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, decizia civilă din 12.05.2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti si decizia civilă din 19.10.2004 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie si Justiţie, soluţii pronunţate fără însă ca reclamanta, în calitate de proprietar, să-şi fi putut formula apărarea, pârâta judecându-se doar cu Municipiul Bucureşti, prin Primarul General. În opinia reclamantei Electrecord SA, imobilul nu putea fi retrocedat, întrucât ea este proprietar, invocând în susţinerea acestui argument prevederile art. 48. art. 46, art. 27 alin.2 din Legea nr. 10/2001, arătând totodată că justifică un interes legitim, actual şi născut pentru formularea cererii de faţă.

Al treilea ciclu procesual
După ce s-a plimbat prin mai multe instanțe, în aprilie 2012, prin sentința pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a decis că imobilul din Calea Calarasilor nr. 11 aparține Arhiepiscopiei Romano Catolice Bucuresti și s-a dispus evacuarea Electrecord SA din respectivul imobil. După ce dosarul a trecut apoi prin alte două cicluri procesuale, în cel de-al treilea ciclu, un complet de judecată de la Tribunalul București, format din Elena Panaite Jitianu și Gabriela Rîșnoveanu, la data de 12 octombrie 2023, a respins apelul ca nefondat, Electrecord fiind obligată și la plata a 30.051,47 lei cheltuieli de judecată către Arhiepiscopia Romano-Catolică.

Instanța a argumentat că imobilul situat în Bucureşti, Calea Călărași nr.11, sector 3, a fost dobândit în proprietate de intimata-pârâtă Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.331/1858, fiind preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului de expropriere nr.176/1948, astfel cum s-a reţinut în sentinţa civilă nr.l780/16.12.2002 a Tribunalului Bucureşti Secţia a IV a Civilă şi în decizia civilă din 12.05.2003 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a IV a Civilă. Tribunalul a mai notat că imobilul care face obiectul cauzei se numără printre cele preluate de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi a căror restituire face obiectul de reglementare al O.U.G nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

În cauza dedusă judecăţii, instanța a apreciat că vânzarea de către stat a imobilului în litigiu apelantei-reclamante pârâte, prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.B042 din 24.12.2003, în condiţiile în care anterior, fusese pronunţată o hotărâre judecătorească, definitivă, prin care unitatea administrativ teritorială fusese obligată să restituie o parte din imobil către intimata-pârâtă, echivalează cu o nouă „privare de bun” a acesteia, care nu a fost justificată de o cauză de utilitate publică, fiind afectat totodată şi principiul securităţii raporturilor juridice. Tribunalul a considerat astfel că, prin admiterea cererii reconvenţionale formulate de intimata-pârâtă reclamantă, nu s-a realizat o încălcare a prevederilor art.l din Protocolul Adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ţinând seama că apelanta-reclamantă are posibilitatea obţinerii de despăgubiri băneşti egale cu valoarea imobilului, în condiţiile dreptului comun referitoare la răspunderea pentru evicţiune. În privinţa intimatei-pârâte reclamante, Tribunalul a notat că aceasta nu are posibilitatea de a obţine, ca urmare a soluţionării cererii de retrocedare formulată în baza O.U.G nr.94/2000 (cererea înregistrată sub nr.696/05.11.2001 la Comisia Specială de Retrocedare), decât măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de acest act normativ.

Soluția a fost atacată din nou cu recurs de către Electrecord SA, așa că litigiul a ajuns pe masa judecătorilor Curții de Apel București. La termenul de judecată în 7 aprilie 2025 a fost consemnat sfârșitul acestei epopei juridice:

  • Solutia pe scurt: Respinge recursul, ca nefondat. Obligă pe recurentă la plata către intimată a sumei de 17.762,72 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 07.04.2025.
spot_img

Articole recente

ANC prezintă termenele de analiză a dosarelor de cetățenie și procedura de soluționare a cererilor formulate în dosar

Pentru creșterea gradului de transparență și predictibilitate în procesul de repartizare și soluționare a dosarelor de cetățenie română, în...

Mai multe articole din aceeași categorie