Dosar al procurorilor PÎCCJ
În 2017, printr-un rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție(PÎCCJ) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș.R., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. c cu referire la alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 din Codul Penal (10 acte materiale). Dosarul Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul PÎCCJ a fost disjuns din dosarul nr. 697/P/2013, în care a fost începută urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, pentru faptul că „în perioada 2012-2014, mai multe societăți comerciale cu sediile sociale în București, județele Bihor, Tulcea, Sibiu, Iași, Tulcea, Alba, Hunedoara, Călărași, Prahova, Satu Mare, Teleorman, Caraș-Severin – societăți ce au/aveau ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi, gazoși și al produselor derivate – prin reprezentanții lor legali, au desfășurat activități comerciale fictive cu agenți economici interni și au evidențiat în actele contabile și în celelalte documente legale cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prin acestea fiind prejudiciat bugetul consolidat al statului”. Printre aceste societăți se număra și firma DIGITAL LOGISTIC S.R.L. în care, în perioada ianuarie – octombrie 2012, inculpatul deținea în calitate de administrator.
Prejudiciu de 850.000 de euro
Procurorii susțineau că inculpatul a evidențiat în mod fictiv în documentele legale depuse la A.N.A.F. (10 declarații fiscale D300 corespunzătoare fiecărei luni din perioada amintită), efectuarea de operațiuni fictive, în speță achiziții fictive de la firmele S.C. NAFTEX TRADE OIL S.R.L. și S.C. MAXINOVA BUILDING S.R.L. (fantomă) și care, procedând astfel, a creat aparența unui cadru legal, ce a avut drept consecință deducerea valorii TVA-ului aferent operațiunilor fictive de achiziții, și înregistrarea cheltuielilor – care nu au avut la bază operațiuni reale, fiind fictive și în consecință fiind nedeductibile – ca reprezentând baza impozabilă a TVA-ului pentru perioada de referință. A fost adus astfel un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 3.795.515 lei (851.776 euro), prejudiciu care nu a fost nerecuperat.
În faza de judecată, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat, declarând, prin intermediul avocatului desemnat din oficiu, că se află în străinătate.
Prima soluție
În mai anul trecut, inculpatul este găsit vinovat de o instanță a Tribunalului București, fiind condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare. În plus, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a, b) şi c) C.pen. 1969, respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat şi/sau administrator în societăţi comerciale. Judecătorii au mai decis să admită acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – ANAF şi să-l oblige pe inculpat la plata sumei de 3.795.515 lei cu titlu de prejudiciu material, respectiv a obligatiilor fiscale accesorii calculate de la data scadenţei debitului principal şi până la achitarea integrală a acestuia.
Soluția definitivă
În urmă cu câteva zile, judecătorii Curții de Apel București au decis să-l achite pe inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală și să respingă acţiunea civilă promovată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – ANAF. Soluția judecătorilor a fost pronunțată în baza art. 396 alin.1 şi 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin.1 lit.a Cod procedură penală, respectiv pe motiv că „fapta nu există”. Cel mai probabil, judecătorii au ținut cont de soluțiile pronunțate în alte 2 dosare disjunse din dosarul nr. 697/P/2013 al PÎCCJ și trimise în judecată la instanțe din Bihor și Tulcea. Și în acele dosare, inculpații au fost achitați definitiv.
