Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în noiembrie 2019 pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanta SC Heineken Romania S.A a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, anularea actelor fiscale în baza cărora au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată. După cum se arată în cererea consemnată de rejust.ro, acestea au avut legătură cu serviciile prestate în favoarea Heineken de către două companii specializate în preluarea obligațiilor de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje precum și a obligațiilor de raportare a datelor privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.
La doi ani de la demararea litigiului, instanța de fond – Curtea de Apel București – i-a dat dreptate reclamantei, admițând cererea acesteia. Astfel, judecătorii au dispus anularea, în parte, a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-MC 239/23.11.2018, a Deciziei de impunere nr. F-MC 448/23.11.2018 şi a Deciziei nr. 307/25.07.2019 emisă de către ANAF – DGSC, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată, după cum urmează:
– impozit pe profit stabilit suplimentar de către ANAF – DGAMC, în valoare de 3.141.732 lei, prin respingerea deductibilităţii cheltuielilor înregistrate de către Heineken cu serviciile prestate de către societăţile Eco-Rom Ambalaje SA şi Next Eco Recyling S.A. în favoarea Heineken;
– taxa pe valoarea adăugată în valoare de 4.816.943 lei neacceptată de către ANAF – DGAMC la deducere în legătură cu serviciile prestate de către societăţile Eco-Rom Ambalaje SA şi Next Eco Recyling S.A. în favoarea Heineken;
– accize în valoare de 22.473.840 lei stabilite suplimentar de către ANAF – DGAMC cu privire la băutura alcoolică tip cidru, marca Strongbow;
– taxa pe valoare adăugată în valoare de 4.924.477 lei colectată în mod suplimentar de către ANAF – DGAMC şi aferentă accizelor impuse în mod suplimentar.
Instanța a dispus totodată anularea în parte a Deciziilor nr. 23069 din data de 27.11.2018 aferente obligaţiilor fiscale accesorii ce însoţesc obligaţiile fiscale principale menţionate anterior şi care sunt compuse din:
- penalităţi de nedeclarare;
- dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată;
- dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit;
- dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente accizei stabilite în mod suplimentar de către ANAF – DGAMC.
Judecătorii au mai admis, în parte, cerere de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclamantă şi dispune obligarea pârâtelor, în solidar, să plătească reclamantei suma de 350 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, suma de lei 1648,15 lei reprezentând onorariul pentru efectuarea raportului de expertiza tehnică în specialitatea chimia alimentară de către CNIEP-LAREX şi suma de lei 30.000 lei, reprezentând onorariu de avocat redus, cu aplicarea prevederilor art 451 alin 2 din Codul de procedură civilă.
Soluția a fost atacată cu recurs de către juriștii ANAF, așa că litigiul a ajuns pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul de la începutul lunii octombrie, instanța supremă a hotărât sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) pentru acest dosar:
- Detalii soluţie: Admite cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Sesizează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare asupra întrebării formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, respectiv: ,,În interpretarea anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun, în versiunile ce rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1101/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014 precum şi din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1101/2014 al Comisiei din 6 octombrie 2015, o băutură cum este cea din litigiu, compusă din suc de mere din concentrat (25%) fermentat, apă, sirop de glucoză-fructoză, acid malic, dioxid de carbon, metabisulfit de potasiu, diferite arome, iar alcoolul provenit din plante, altele decât merele, are o pondere de minim 48%, 50%, 51%, 52%, 53% (în funcţie de tipul băuturii Strongbow, îmbuteliat în sticlă de 33cl sau în doze de 40cl) faţă de alcoolul provenit din fermentarea merelor, dar care prezintă caracteristici organoleptice de cidru de mere, trebuie încadrată la poziţiile tarifare 2206 00 31, 2206 00 51; 2206 00 81 sau la poziţiile tarifare 2206 00 39; 2206 00 59?”. Suspendă judecarea recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 1545 din 2 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, până la pronunţarea Curtea de Justiţie a Uniunii Europene asupra prezentei sesizări. Definitivă. Pronunţată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.