Nuciu Ana-Maria a lucrat ca translator pentru forțele militare americane staționate la baza militară de la Mihail Kogălniceanu (Constanța). Serviciile de traducere pentru US Army au fost contractate prin intermediul subcontractorului Norhtrop Grumman pe regiunea balcanică, încheindu-se contractul de prestări servicii nr. RO101 din 29.06.2009, prelungit ulterior prin acte adiționale, până la data de 30.04.2014. Potrivit articolului 2 din acel contract, Nuciu Ana-Maria a avut calitatea de prestator de servicii de interpretariat și traduceri, confom cerințelor beneficiarului, respectiv firma Norhtrop Grumman Tehnical Services (în calitate de client).
Pretențiile
În principal, în plângerea sa, reclamanta Nuciu Ana-Maria nu a invocat un contract individual de muncă, ci tocmai lipsa acestuia, considerând că i-au fost astfel încălcate drepturile prevăzute la art. 41(2) și (3) din Constituția României. Reclamanta a suținut faptul că în conformitate cu art. 10 din Legea 268/2006 pentru ratificarea Acordului dintre România și Statele Unite ale Americii privind activitățile forțelor Statelor Unite staționate pe teritoriul României, încheierea contractului civil cu firma IDEO, la care se face trimitere, a fost o încălcare a obligațiilor Forțelor SUA, care ar fi avut obligația de a implementa un sistem de angajare directă și nu prin intermediul firmei IDEO. În plus, probele depuse la dosar – adeverințe de angajare emise de US Army și adrese emise de US Army – certificau calitatea US Army de angajator și o certificau pe reclamantă drept „în calitate de angajat al nostru”.
Reclamanta Nuciu Ana-Maria s-a adresat astfel instanțelor de judecată românești solicitând următoarele:
plata sumei de 7.800 RON însumând plăți CASS și CAS pentru 2012-2013 cu dobânzi și penalități, precum și a celor ce urmează a fi emise pentru PFA Ana Maria Nuciu, care a lucrat exclusiv în folosul Forțelor SUA în România, acestea din urmă având obligația plății acestor contribuții ce ar fi fost acoperite prin încheierea unui contract individual de muncă în mod obligatoriu de către US Army
plata taxelor către statul român aferente unui contract individual de muncă, obligație a Forțelor SUA în România/US Army cf art. 2 și 5 ale Acordului privind Forța de Muncă Locală, la valoarea remunerației brute alocate de US Army pentru un translator în România
obligarea US Army la îndeplinirea următoarelor revendicări:
- recuperarea sumei de 1.300.000 USD (100%) daune morale, având în vedere că Forțele SUA nu și-au îndeplinit cu bună știință obligația de a asigura disciplina membrilor săi, cf art. VII 1 al Legii260/2002,
- obligarea Forțelor SUA la plata taxelor aferente unui contract individual de muncă pe perioada 22.05.2008 – 30,04.2014 calculate la salariul net de 1.200 $ pentru un cetățean român în România, conform Legii 268/2006, plata beneficiilor ce erau consemnate prin lege și nu au fost acordate și a pagubelor cauzate în lipsa contractului individual de muncă (calculate la 11,030,95 USD), precum și a eventualelor diferențe la CASS, șomaj sau CAS pe care statul român le-ar calcula
- aducerea în fața instanțelor competente judecătorești a membrilor Forțelor SUA: Mark Boggs, Alexander R. Gardiner și C. Ronald Bahr pentru faptele penale comise în România cu impact asupra unui cetățean român,
- obligarea Forțelor SUA la plata lunară a sumei echivalente salariului net menționat mai sus începând cu 30.04.2014 (data concedierii abuzive) și până la data obținerii unui venit salariat, motivat de absența unui venit salariat cauzat de dificultăți în angajare datorate impresiei create de concedierea abuzivă a reclamantului de către Forțele SUA.
Ce au remarcat judecătorii
Instanțele care au judecat speța au notat că, din adresele ANAF și ale Casei Județene de Pensii, depuse de către reclamantă la dosar, rezultă că aceasta s-a înregistrat în evidențele autorităților ca prestator de servicii independent, revenindu-i obligația, potrivit prevederilor Codului fiscal, de a depune ea însăși declarații anuale de venituri în vederea perceperii contribuțiilor sociale și impozitelor aferente. Aceste aspecte converg spre concluzia că pârâta US Army, ca beneficiar final al serviciilor de traducere, nu are și nu putea avea niciun fel de obligație privind achitarea sumelor de bani cu titlu de contribuții sociale și impozite aferente activității desfășurate de către reclamanta apelantă.
Instanța a observat că„... atâta timp cât un astfel de contract (contract individual de muncă) nu a fost încheiat nu se poate reține calitatea pârâtei de angajator”. În plus, s-a menționat că “ pretinsul raport individual de muncă în formă nescrisă a fost înlocuit de forma asumată a colaborării în regim fiscal de persoană fizică autorizată – legislația muncii nemaifiind incidentă de la momentul încheierii contractului de colaborare, iar apelanta confundă situația sa ulterioară perfectării contractului ca PFA, cu cea a salariatului, opinând greșit că a fost concediată abuziv, când în realitate contractul de prestări servicii RO 101P a avut un termen definit de derulare, prorogat până la 30.04.2014.”.
Chiar dacă Nuciu Ana-Maria continuă bătălia sa în instanțele românești, Înalta Curte de Casație și Justiție a scos definitiv din cauză US Army prin soluția dispusă acum două luni:
- Detalii soluţie: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă NUCIU ANA MARIA împotriva încheierii din 2 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – Secţia I Civilă. Definitivă.
foto: nara.getarchive.net
