La data de 28.07.2023, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a fost trimisă în judecată inculpata XXX, de profesie medic stomatolog, pentru săvârşirea infracţiunii de uzurparea funcției, prev. de art. 300 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. și uz de fals în forma participației improprii, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 323 C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. Inculpata a învederat că nu recunoaşte faptele şi nu solicită aplicarea procedurii simplificate.
Denunțată de fostul soț
La data de 11.09.2019, inculpata a eliberat o adeverință medicală, prin care atesta că fiica sa, în vârstă de 10 ani, este clinic sănătoasă și aptă pentru efectuarea orelor de educație fizică, deși competența pentru emiterea unui asemenea act aparține doar medicului de familie sau medicului de medicină școlară, medicului de circumscripție ori unității sanitare, conform art. 14 lit. a) din Ordinul nr. 3462/06.03.2012 al Ministerului Sănătății. Pe această adeverință a aplicat parafa cu inscripția „Dr.XXXXX” în colțul din dreapta, parafă ce prezenta părți îngroșate cu tuș în partea stângă. După întocmirea adeverinței medicale, inculpata i-a predat-o fiicei sale minore, care, la data de 12.09.2019, a depus adeverința în cauză la școala gimnazială unde învăța, prin prezentarea actului profesorului de educație fizică și sport, în vederea participării la orele de educație fizică și sport.
Câteva luni mai târziu, la data de 10.02.2020, numitul XXX, fostul soț al inculpatei și tatăl minorei, a depus un denunț împotriva femeii, acuzând fapte de uzurpare a funcției, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals în forma participației improprii. Conform declarațiilor dată ca martor de fostul soț, inculpata a întocmit o adeverință medicală pentru fiica acesteia, fiind necesară pentru desfășurarea orelor de sport, folosind o parafă medicală cu numele avut înainte de căsătoria cu acesta, în anul 2007, la care a revenit ulterior divorțului, consemnat în anul 2022. Potrivit aprecierii acestuia, inculpata ar fi șters în mod intenționat tușul în zona specializării, pentru a nu fi vizibilă specializarea de stomatolog. Fiind audiat de instanța de judecată, fostul soț și-a menținut declarația din cursul urmăririi penale și a declarat în plus că este profesor de sport de 27 de ani și cunoaște faptul că un elev poate depune efort fizic la orele de educație fizică și sport numai în baza unei adeverințe medicale eliberate de un medic competent. Acesta a arătat că a solicitat instituției de învățământ la care este înscrisă fiica sa o copie a adeverinței medicale, întrucât voia să afle care este noul medic de familie al acesteia. În urma primirii relațiilor de la instituția de învățământ, el a constatat că, pe adeverință, există o parte de pe care este șters tușul, susținând că această alterare a fost realizată de către fosta sa soție. Martorul a mai menționat că știe că fiica sa practica înotul, însă nu avea voie să depună efort fizic fără acea adeverință.
Versiunea inculpatei
În declarațiile date în calitate de suspectă, femeia a menționat că, în seara zilei de 11.09.2019, fiica acesteia i-a transmis că a doua zi are nevoie de o adeverință medicală pentru a putea participa la orele de educație fizică și sport, iar din cauza faptului că era târziu și cunoscând că fiica sa practică sportul de la vârsta de 5 ani, a eliberat acesteia o adeverință medicală cu mențiunile necesare, pe care a aplicat parafa pe care o avea în incinta locuinței, parafă pe care o folosea înaintea căsătoriei și pe care era înscris numărul unic atribuit fiecărui medic pe bază de CNP, cea folosită în mod uzual fiind în cabinetul stomatologic. După parafare, a predat-o fiicei sale pentru a o înmâna a doua zi doamnei învățătoare. În octombrie 2019, după ce a fost apelată de doamna învățătoare, care i-a spus că soțul acesteia face presiuni asupra școlii, a obținut pentru fiica ei o nouă adeverință, emisă de către un medic competent. În faza judecății, inculpata și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și a adus anumite precizări, respectiv că, în seara de 11.09.2019, medicul de familie era plecat din localitate, iar în urma unui apel telefonic către învățătoarea minorei, aceasta a menționat că este în regulă o adeverință eliberată de aceasta, astfel că a întocmit-o și parafat-o cu ștampila pe care o avea în locuință, urmând să fie anunțată dacă ar fi fost necesară o altă adeverinţă. Din declarațiile coroborate ale martorilor rezultă și faptul că inculpata se afla la locuința acesteia la momentul redactării adeverinței medicale, nefiind în timpul orelor de lucru în cadrul cabinetului stomatologic.
Ce au constatat judecătorii
Instanța de fond – Judecătoria Sector 3 – a constatat că fapta de întocmire a unei adeverințe medicale cu depășirea atribuțiilor există, întrucât competența pentru emiterea unui asemenea act aparține doar medicului de familie sau medicului de medicină școlară, medicului de circumscripție ori unității sanitare, conform art. 14 lit. a) din Ordinul nr. 3462/06.03.2012 al Ministerului Sănătății, iar inculpata nu avea nici una dintre aceste calități. Cu toate acestea, instanța a reţinut că nu sunt întrunite toate condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de uzurparea funcției pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, având în vedere că potrivit art. 300 C.pen., constituie infracțiune fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297. În speță, s-a reţinut că fapta comisă de inculpată nu a avut loc în timpul serviciului și nici nu s-a dovedit producerea vreuneia dintre consecințele prevăzute de art. 297 Cod penal, respectiv cauzarea unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice. În ceea ce privește prima condiție esențială atașată elementului material, respectiv aceea ca fapta să fie săvârșită în timpul serviciului, instanța a reţinut că inculpata se afla în afara orelor de program, în concret în locuința acesteia, astfel că nu se poate susține că se afla în timpul serviciului doar pe baza faptului că are calitatea de medic stomatolog permanent ori pentru că avea în locuința sa o parafă medicală veche, aceasta fiind un simplu bun mobil din patrimoniul afectat profesiei sale.
În privința infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale instanța a constatat că nici în cazul acestei infracțiuni nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii, respectiv cele privitoare la elementul material, întrucât nu s-a putut reţine dincolo de orice dubiu că inculpata a alterat în vreun fel parafa aplicată pe adeverința medicală, procurorul bazându-se pe prezumții în dovedirea acestei acuzații și nu pe probe concrete, reținând totodată și faptul că scrisul din spatele zonelor îngroșate este, în mare parte, lizibil și poate fi intuit cu ușurință. În privința acuzației de uz de fals în forma participației improprii, instanța a reţinut că este esențial ca persoana care comite fapta de uz de fals să se folosească de un înscris constatat a fi fals. Această condiție premisă nu este îndeplinită în cauză, având în vedere că fapta de fals material în înscrisuri oficiale nu a fost dovedită, după cum s-a reținut anterior.
În consecință, la data de 18 iulie 2024, Judecătoria Sectorului 3 a achitat-o pe inculpată de toate acuzațiile aduse, pe motiv că „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”. Procurorul a formulat apel care a fost soluționat de Curtea de Apel București, la mijlocul lunii trecute: a fost menținută soluția de achitare, dar nu fiindcă „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege” și pentru că „fapta nu există”. Decizia judecătorilor este definitivă.
