Comisia Permanentă a UNBR a luat act, în ședința din 16 iulie 2020, de informarea Coordonatorului grupului de lucru referitor la Raportul privind investigația sectorială declanșată prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 245/27.02.2019 pe piața serviciilor de înregistrare/înscriere a avizelor de ipotecă/alte garanții reale mobiliare în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare/Registru Național de Publicitate Mobiliară. Raportul nu reține vreo culpă în sarcina Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) privind cota sa de piață, având în vedere că aceasta nu este prezentă în piață în nume propriu, ci numai prin agenți și face o serie de recomandări către autoritatea de reglementare și către operatorii autorizați pe piață. Concluziile și recomandările incluse în Raportul privind investigația sectorială pe piața serviciilor de înregistrare/înscriere a avizelor de ipotecă/alte garanții reale mobiliare pot fi vizualizate aici.

Din 2004, urmare a introducerii de noi criterii sau a modificării punctajelor atribuite acestora, s-a ajuns la o piață de tip oligopol

Ca sistem informatizat, respectiv ca bază de date unică pe țară, de evidență a garanțiilor reale mobiliare, a priorității în caz de executare silită și de publicitate a actelor și operațiunilor juridice prevăzute de lege, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (în prezent Registrul Național de Publicitate Mobiliară) a luat naștere în contextul măsurilor economice din perioada 1999-2000, legate de necesitatea de accelerare a proceselor de reformă. Cu toate că înscrierea în Arhivă/Registru a avizelor de garanție constituie o simplă activitate administrativă, care nu presupune exercitarea unui control de legalitate asupra datelor cuprinse în formularul pe care urmează să-l înscrie, fiind verificat doar dacă acesta este completat corect, în formatul acceptat, operarea acesteia a fost încredințată, în baza unor criterii de acces care, în timp, s-au constituit în adevărate bariere la intrarea pe piață, unor operatori constând în entități/organizații cu o structură teritorială preexistentă, sub supravegherea Ministerul Justiției.  Din perspectiva condițiilor/criteriilor de intrare pe piață, deși acestea nu au suferit modificări semnificative din punct de vedere conceptual, schimbarea ponderii punctajelor acordate fiecăruia dintre acestea, precum și introducerea unor elemente de detaliu la care s-au adăugat, în anul 2003, criterii precum reputația și notorietatea solicitantului, au determinat modificări importante în evoluția și structura pieței. Astfel, dacă în perioada 2001-2003, pe piață activau un număr de 11 operatori autorizați, cu cote de piață care variau între 0,4% și 23,8%, începând cu anul 2004, urmare a introducerii de noi criterii sau a modificării punctajelor atribuite acestora, piața a evoluat spre o piață de tip oligopol, cu un grad foarte ridicat de concentrare. Dacă până în anul 2015, prezența în piață a fost asigurată de Camera de Comerț și Industrie a României, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Uniunea Națională a Barourilor din România, Banca Comercială Română, Banca Transilvania și, pentru scurt timp, în cursul anului 2015, de Banca Română de Dezvoltare (ultimele trei își înregistrau, exclusiv, propriile avize, în cazul contractelor/operațiunilor asimilate la care acestea erau parte), modificarea legislativă intervenită în anul respectiv a eliminat băncile din activitatea care le privea în mod direct (putând însă să efectueze în continuare înregistrări pentru terți, așa cum a fost cazul Băncii Transilvania, cu o prezență însă de sub 1%).

Între 2015-2018, 80% din piață era dominată de agenți aparținând Uniunea Națională a Barourilor din România

Prin urmare, piața a fost dominată, în perioada 2015-2018, de Uniunea Națională a Barourilor din România (peste 80%), urmată la mare distanță de Camera de Comerț și Industrie a României, respectiv de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.  Dacă la momentul intrării pe piață, rolul operatorului este extrem de important, din perspectiva celor mai importante condiții de autorizare din punct vedere logistic dar și financiar, cum este cea referitoare la acoperirea, cu birouri teritoriale, a cel puțin 15 județe la care se adaugă încheierea unei polițe de răspundere profesională de minim un milion de euro/an, pe parcursul desfășurării activității, chiar și în situația în care operatorul impune o serie de reguli cum este și cea referitoare la nivelul tarifului perceput de agent, agentul dobândește un rol important în raport cu cererea, și în percepția acesteia față de oferta din piață. Astfel, din perspectiva cererii, se poate afirma că oferta din piață este, într-o măsură importantă, diferită față de situația analizată din perspectiva accesului și a barierelor de intrare pe piață. Din informațiile comunicate de către instituțiile financiare bancare, în calitatea acestora de principali clienți pe această piață, reiese că acestea iau în considerare o serie de aspecte care privesc furnizorul direct de servicii, indiferent dacă este vorba despre operatori sau agenți. Având în vedere faptul că, în cazul principalului operator, UNBR, acesta nu este prezent în piață în nume propriu ci numai prin agenți, situație prezentă și în cazul UNNPR, apartenența unui agent la un operator sau altul, nu pare a avea o relevanță anume în alegerea efectuată. Alegerea operatorilor/agenților împuterniciți ai acestora s-a realizat în mod individual, la nivelul fiecărei bănci (central sau la nivelul principalelor sucursale), pe baza unor criterii cum ar de exemplu: tarifele practicate, acoperirea teritorială, fluxurile de lucru propuse, existența semnăturii electronice calificate, timp de răspuns la solicitări, experiența, profesionalismul, promptitudinea, calitatea serviciilor oferite, feedback-ul oferit de unitățile teritoriale și nivelul de satisfacție al acestora, asigurarea adecvată a confidențialității, capacitatea de a furniza periodic rapoarte centralizate dar și adecvarea acestora din perspectivă tehnico-informatică etc. Au fost constatate și situații în care unii clienți colaborează cu operatori/agenți de pe plan local, aleși de fiecare sucursală în parte, luând în considerare criterii precum proximitatea față de locația sucursalei. Ritmul accelerat al progresului tehnologic a condus și la orientarea desfășurării activității din acest domeniu spre varianta online a prestării acesteia. Astfel, cu toate că există în continuare clienți care se deplasează la sediul/biroul/agenția operatorului/agentului, cea mai mare parte a activității este efectuată în mod electronic, în baza unei semnături electronice calificate. Aproximativ 70% dintre clienți, instituții financiare bancare și instituții financiare nebancare/leasing lucrează cu operatorul/agentul exclusiv în format electronic, în timp ce 28% utilizează ambele variante, atât electronic/online, cât și în format de hârtie/offline. Finalul anului 2018 a adus cu sine abrogarea, prin Legea nr. 297/2018, a cadrului legislativ existent la acel moment, ocazie cu care, pe lângă modificarea semnificativă a condițiilor de autorizare (introduse, de data aceasta, direct în lege), au fost eliminate complet din piață instituțiile de credit, societățile din domeniul asigurărilor și formele de exercitare a profesiei de executor judecătoresc. Modificarea, respectiv relaxarea, din perspectiva unor actori din piață (de exemplu, eliminarea criteriului referitor la notorietate), a condițiilor de autorizare și eliminarea intervenției Ministerului Justiției în stabilirea de criterii și punctaje necesar a fi îndeplinite de către potențialii solicitanți de autorizație, a avut ca efect apariția unui nou operator de piață, respectiv AD Regesta SRL, deținut de către unul din primii zece agenți împuterniciți ai UNBR și desprins din acesta. Noul cadru de reglementare a modificat criteriul acoperirii teritoriale, de la un minim de cinci județe la cel puțin 15 județe, inclusiv municipiul București.

20% din furnizorii de servicii de înscriere autorizați se află în Capitală, dar există și județe în care nu există niciun furnizor

La momentul actual, din cei 163 de furnizori de servicii de înscriere autorizați în acest sens, cca. 20% sunt situați în București. Pe de altă parte există județe în care nu există niciun furnizor de servicii de înscriere (așa cum este județul Alba), cum există județe cu un singur furnizor (Călărași, Covasna, Galați, Harghita, Mehedinți, Sibiu, Tulcea, Vaslui, Vâlcea și Vrancea). Raportat la volumele de activitate, reiese că în București se efectuează aproximativ 60 -70% din înscrieri, aspect justificat și de faptul că cei mai mulți clienți au sediul central în capitală, alegerea furnizorului de astfel de servicii făcându-se la nivel central și desfășurându-se online. Invocarea, în acest context, de către Autoritatea de supraveghere și de către Corpul Operatorilor a caracterului de interes public al acestei activități, de care ar trebui să beneficieze toți cei care doresc să acceseze acest serviciu, ca justificare pentru criteriul de autorizare care prevede acoperirea cu birouri teritoriale, a cel puțin 15 județe și a capitalei nu pare, astfel, să se justifice. Un astfel de caracter, de interes public ar trebui să presupună o implicare a statului printr-o acoperire care să asigure accesul oricui, indiferent de locul în care este situat, la astfel de servicii. Din actualele date privind acoperirea teritorială nu reiese că o astfel de condiție este justificată de un de astfel de deziderat. Practic, contrar încercării de reglementare a distribuții teritoriale, piața se concentrează în București sau în alte orașe mari, în funcție de factori obiectivi, în principal de nivelul preponderent centralizat al activităților economice care determină cererea de astfel de servicii (servicii de creditare, servicii de leasing etc.).

Se constată o uniformizare a tarifelor în piață, ce elimină orice formă de concurență prin preț

Pe de altă parte, dacă până în 2018, chiar și pe fondul intervenției operatorului asupra tarifelor practicate de agenții săi, exista o oarecare concurență între aceștia din urmă, plafonarea tarifelor, prin noua lege, la nivelul taxelor cu caracter administrativ, achitate pentru aceleași servicii (care se fac venit la bugetul de stat, respectiv al Autorității de supraveghere) a avut ca efect o uniformizare a tarifelor în piață, eliminând orice formă de concurență prin preț. În plus, stabilirea, prin lege, a unei limite minime a poliței de răspundere profesională, la un nivel disproporționat în raport cu riscul asumat de către cei care efectuează o astfel de activitate, nu va face altceva decât să împiedice, în continuare, intrarea pe piață a unor potențiali operatori. Din punct de vedere al unor eventuale interacțiuni între operatori sau între agenți ai acestora, nu au fost identificate elemente care să susțină posibile coordonări în materie de tarife ori de alte practici cu potențial concurențial (împărțiri de piață, clienți, teritorii, limitare a vânzărilor etc.). Din perspectiva poziției deținute de UNBR pe piață (la nivelul primului palier, cel al operatorilor) nu a fost identificat niciun aspect care să susțină vreun comportament abuziv, nici situații care să fi condus la crearea sau, pe parcurs, la consolidarea acestei poziții. UNBR nu a fost și nu este prezent în mod direct pe piață, operând exclusiv prin agenții săi (situați la nivelul celui de-al doilea palier). Definind piața din punct de vedere al cererii de astfel de servicii, a rezultat că niciunul dintre cei care furnizează în mod efectiv aceste servicii, indiferent dacă este vorba despre operatori (cum este cazul CCIR sau Ad Regesta) sau despre agenți, nu se află într-o poziție dominantă care să ridice problema unui eventual comportament abuziv. În condițiile celor de mai sus se poate concluziona faptul că piața serviciilor de înregistrare în Registrul Național de Publicitate Mobiliară a avizelor de ipotecă/alte garanții rele mobiliare, care se adresează tuturor creditorilor/persoanelor care și-au constituit ipoteci mobiliare și care solicită efectuarea unei astfel de înscrieri, a cunoscut, din punct de vedere concurențial, un proces de transformare regresivă. Pe fondul unor condiții de acces pe piață excesive, care nu par a fi justificate de imperative de interes public și nici economic, peste care se suprapun reguli comportamentale, care limitează până la a elimina orice formă de concurență prin preț între cei care furnizează aceste servicii, este foarte puțin probabil ca, pe viitor, fără modificări legislative importante, o astfel de activitate să evolueze spre o piață cu un real potențial concurențial.