Lukoil – cea mai mare companie petrolieră din Rusia din punct de vedere al rezervelor, producției și rafinării țițeiului – este, ca volum de producție și vânzări, a treia companie petrolieră din România, după OMV Petrom și Rompetrol. Ruşii de la Lukoil deţin pe plan local trei businessuri, gestionate prin firme diferite, după cum precizează Ziarul Financiar. Cele 315 staţii de alimentare, cu răspândire naţională, sunt gestionate de societatea Lukoil România SRL, care a avut în 2022 o cifră de afaceri de 13,358,908,234.00 RON și un profit de 235,083,572.00 RON. Activităţile de rafinare sunt asigurate de rafinăria Petrotel-Lukoil de la Ploieşti, cea mai mică din România încă funcţională, cu o capacitate de 2,4 milioane de tone, iar pe partea de explorare în Marea Neagră, serviciile sunt asigurate de LUKOIL Overseas Atash B.V., Amsterdam, Sucursala Bucureşti.
În februarie 2021, printr-o cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti, reclamanta LUKOIL Overseas Atash B.V., Amsterdam – Sucursala Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice – Bucureşti – Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice si Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice – Bucureşti, recunoaşterea dreptului de a beneficia de suma de 23.921.376 lei, reprezentând dobânzi fiscale aferente TVA-ului rambursat cu întârziere, aferent lunilor ianuarie 2015, februarie 2015, martie 2015, iunie 2015, august 2015, septembrie 2015, calculate din ziua următoare depunerii decontului de TVA, obligarea pârâtelor la achitarea efectivă a dobânzilor fiscale în cuantum de 23.921.376 RON cu titlu de dobânzi fiscale aferentei TVA-ului rambursat cu întârziere, precum și plata în solidar a cheltuielilor de judecată.
În motivare, avocații Lukoil au arătat că, în vederea desfăşurării activităţii de explorare, Lukoil a încheiat mai multe contracte cu diverşi furnizori de servicii petroliere, însă, în calitatea sa de concesionar al perimetrelor din Marea Neagră, firma trebuia să suporte toate costurile de explorare a perimetrelor, proporţional cu participaţia în acordurile de concesiune cu ANRM. Lukoil a suportat cheltuielile de transport (inclusiv accesorii), cazare şi masă ale personalului care a operat pe platformă, precum şi cheltuielile ocazionate de cursuri de instruire specifice industriei de petrol şi gaze în calitate de operator al platformei. Astfel, în legătură cu aceste servicii, firma a depus deconturi de TVA cu sume negative şi opţiune de rambursare, așa că a făcut obiectul unei inspecții fiscale, perioada verificată fiind cuprinsă între 2011-2015. Potrivit legislației, autoritatea fiscală avea obligaţia de a plăti dobânzi fiscale aferente TVA de rambursat de 0,03% pentru perioada 01.01.2015 – 31.12.2015 și de 0,02% pentru perioada 01.01.2016 – prezent, lucru pe care nu l-a făcut.
În februarie 2022, instanța de fond – Curtea de Apel București – a admis în parte cererea companiei rusești și a obligat autoritatea fiscală de la Bucuresti la plata catre reclamantă a dobanzii fiscale aferente TVA, solicitată prin deconturile lunilor ianuarie 2015, februarie 2015, martie 2015, iunie 2015, august 2015 si septembrie 2015. Soluția a fost atacată cu recurs așa că litigiul s-a mutat la Înalta Curte de Casație și Justiție. În urmă cu câteva zile, instanța supremă din România a soluționat definitiv litigiul, în favoarea reclamantei LUKOIL Overseas Atash B.V., Amsterdam – sucursala Bucureşti:
- Detalii soluţie: Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 271 din 18 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă Lukoil Overseas Atash B.V. Amsterdam Olanda, Sucursala Bucureşti împotriva sentinţei nr. 271 din 18 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând: Admite în parte cererea de chemare în judecată. Obligă pârâta Administraţia Sector 1 a Finanțelor Publice Bucureşti, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, la plata dobânzii fiscale în cuantum de 19.367.800 lei, dobândă calculată începând cu a 46-a zi de la data depunerii deconturilor TVA şi până la data restituirii efective a TVA. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate. Obligă recurenta-pârâtă la plata către recurenta-reclamantă a sumei de 5.172 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat şi taxă judiciară de timbru. Definitivă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 8 noiembrie 2023.
