Răzvan Lucescu, fiul lui Mircea Lucescu, este un fost fotbalist (a jucat pe postul de portar), iar din 2005 activează ca antrenor. După cum menționează wikipedia.org, în cariera sa, Răzvan Lucescu a antrenat echipe celebre precum Rapid București, PAOK Salonic, Al Hilal, iar între 2009-2011 a fost selecționerul echipei naționale de fotbal a României. Din vara lui 2021 a revenit în Grecia, la aceeași echipă cu care a avut performanțe frumoase: PAOK Salonic.
La data de 02.04.2019, prin Decizia de impunere emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) București, lui Răzvan Lucescu i s-a stabilit obligația de plată a sumei totale de 1.800 (o mie opt sute) de lei, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate (CASS) datorate de persoane fizice, pentru venituri realizate din investiții și chirii în anul 2016. Nemulțumit de decizie, Răzvan Lucescu se adresează instanței, dând în judecată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.
Plătea CASS în Grecia
Avocatul lui Răzvan Lucescu a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, în sensul anulării deciziei de impunere, precum și a celei de soluționare a contestației administrative prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate aferente anului 2016 pentru veniturile realizate în România din investiții și chirii.
După cum a consemnat rolii.ro, Răzvan Lucescu a explicat instanței că, în anul 2016, era angajat cu contract de muncă în Grecia ( la clubul PAOK Salonic), în calitate de antrenor de fotbal, așa cum de altfel a rezultat din înscrisurile depuse la dosar. În această calitate, el a contribuit la fondul unic de asigurări sociale din acea țară, fapt ce rezulta din adeverința depusă la dosar și care dovedea plata contribuțiilor pentru întreaga perioadă în care a avut contract de muncă la clubul respectiv, din 2014 până în anul 2019.
În ce privește legalitatea stabilirii obligației de plată a contribuțiilor de asigurări sociale în România, Răzvan Lucescu a arătat că nu putea avea calitatea de contribuabil pentru aceste venituri, iar, pe de altă parte, prin raportare la dispozițiile Regulamentului CE 883/2004, era exonerat de la această obligație, în condițiile în care actul normativ vizat prevede în mod imperativ evitarea unei duble prestații în statele membre. În ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate în Grecia, Răzvan Lucescu a arătat că în această țară există un fond unic de asigurare spre deosebire de România, unde există, separat, un fond de asigurări sociale și un fond de asigurări de sănătate.
Reclamantul Răzvan Lucescu a menționat că a contestat pe cale administrativă decizia de impunere emisă de DGRFP București, însă contestația administrativă i-a fost respinsă ca neîntemeiată.
Concluziile instanței
Instanța a constatat că sunt greșite concluziile pârâtei DGRFP București în sensul că reclamantul Răzvan Lucescu nu ar fi fost asigurat în anul 2016 în sistemul de asigurări de sănătate elen, documentele depuse la dosarul administrativ probând contrariul. În plus, în măsura în care organul fiscal din România a apreciat că înscrisurile depuse de reclamant nu erau suficiente pentru lămurirea tipului de contribuții achitate pe teritoriul elen, acesta ar fi trebuit să notifice reclamantul cu privire la necesitatea completării documentelor justificative. În drept, persoanele care dețin o asigurare pentru boală și maternitate în sistemul de securitate socială din alt stat membru al Uniunii Europene și fac dovada valabilității asigurării, în conformitate cu procedura stabilită prin ordin comun al președintelui A.N.A.F. și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, nu au calitatea de contribuabil la sistemul de asigurări sociale de sănătate din România.
În aceste condiții, – a concluzionat instanța – reclamantul Răzvan Lucescu nu datora organelor fiscale române CASS pentru veniturile realizate în România în anul 2016 și în mod nelegal organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a CASS pentru anul 2016, decizia de soluționarea a contestației prin care decizia de impunere a fost menținută fiind deopotrivă nelegală.
Soluțiile judecătorilor
În 7 mai 2021, instanța de fond – Tribunalul București – a pronunțat prima soluție în acest dosar:
- Solutia pe scurt: Admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată Anulează Decizia nr. 175/30.04.2020 privind soluţionarea contestaţiei şi Decizia de impunere nr. 53334289/02.04.2019. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de Contencios Administrativ si Fiscal. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 07.05.2021.
11 luni mai târziu, luni, 4 aprilie 2022, judecătorii Curții de Apel București pronunță soluția definitivă în acest dosar:
- Solutia pe scurt: Constată nul recursul formulat de recurenta-pârâtă DGRFP Bucureşti. Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă AS1FP prin DGRFP Bucureşti ca nefondat. Definitivă. Pronunţată azi, 04.04.2022, în condițiile art. 402 teza finală C.p.c..
foto: wikipedia.org
