În iunie 2020, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, reclamanta Mănăstirea Cernica, în contradictoriu cu pârâta Direcția Venituri Buget Local Sector 2, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună anularea deciziei de impunere nr. 4840 din 17.02.2020, referitoare la obligaţiile de plată accesorii, precum şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 10140/06.05.2020 emise de Direcţia Venituri Buget Local Sector. În motivarea cererii, consemnată de rejust.ro, reclamanta a susţinut că, la data de 19.03.2020, i-a fost comunicată decizia de impunere nr. 4840 din 17.02.2020, referitoare la obligaţiile de plată accesorii pentru neachitarea în termen a obligaţiilor de plată principale, din care reieşea că avea de achitat suma de 263.926 lei, reprezentând rămăşiţe de plată şi majorări de întârziere dintr-un total de 554.296 lei.
Reclamanta a mai arătat că a achitat în integralitate, la termenele stabilite, prin deciziile de impunere emise şi comunicate, sumele datorate și că nu pot fi percepute dobânzi şi penalităţi de întârziere decât pentru neachitarea la termen a obligaţiilor de plată, aspect ce nu poate fi reţinut în prezenta speţă. De asemenea, reclamanta a menţionat că din moment ce nu i-au fost comunicate deciziile care să cuprindă obligaţiile de plată, pentru care au fost calculate dobânzi şi penalităţi, nu puteau fi calculate dobânzi şi penalităţi, iar faptul că aceasta a achitat în integralitate obligaţiile fiscale stabilite, în perioada 2012 – prezent, este susţinută şi de reducerea de 10% de care a beneficiat ca urmare a achitării obligaţiilor fiscale până la data de 31 martie a fiecărui an. Totodată, reclamanta a menționat că în decizia de impunere nr. 4840 din 17.02.2020 se regăsesc inclusiv termene de scadenţă din anul 2012, 2013 şi de la începutul anului 2014, în condițiile în care s-a împlinit termenul de prescripţie extinctivă de 5 ani, prevăzut de art. 110 Cod procedură fiscală, cu privire la dreptul material la acţiune pentru pretinderea acestor sume.
Instanța a constatat că organul fiscal, în mod corect, a emis decizia de impunere respectivă, cuantumul accesoriilor datorate începând să curgă din ziua următoare scadenţei, fiind necesar a se face distincţia între termenele de scadenţă ale creanţelor fiscale şi termenele de executare a obligaţiilor stabilite prin decizia de impunere. Faptul că contribuabilul şi-a achitat obligaţiile stabilite prin decizia de impunere a debitului principal nu poate contura ideea că acesta nu mai datorează accesorii de la data scadenței şi până la executarea efectivă a acesteia.
Pe de altă parte, judecătorii au constatat că în decizia din 17.02.2020 s-a instituit obligaţia reclamantului de plată a accesoriilor, în anexa la această decizie fiind arătat faptul că acestea constituie accesorii pentru perioada 02.04.2012-30.09.2019, numai că dreptul organului fiscal de stabilire a obligaţiei fiscale în sarcina contribuabilului începe să curgă din data de 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală. Astfel, pentru obligaţiile aferente anului 2012, termenul de prescripţie a început să curgă la data de 01.01.2013, pentru cele aferente anului 2013, termenul de prescripţie a început să curgă la data de 01.01.2014, pentru cele aferente anului 2014, termenul de prescripţie a început să curgă la data de 01.01.2015, pentru cele aferente anului 2015, termenul de prescripţie a început să curgă la data de 01.01.2016, și tot așa.
În acest context, Tribunalul Ilfov a pronunțat în iunie 2022 următoarea soluție:
- Solutia pe scurt: Admite în parte cererea de chemare în judecată. Anulează în parte decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr 4840/17.02.2020, precum şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr 101040/06.05.2020 în ceea ce priveşte obligaţia de plată aferentă anilor 2012, 2013. Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. În caz de exercitare a căii de atac cererea se va depune la Tribunalul Ilfov. Pronunţată astăzi, 14.06.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Cele două păți au formulat recurs, litigiul ajungând astfel pe rolul Curții de Apel București, care a anunțat deja că va pronunța soluția definitivă în acest dosar pe 20 septembrie 2023.
