Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 17.05.2019 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Blue Air Aviation S.A. (societate aflată în insolvență) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili – Activitatea de Inspecție Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, următoarele:
- Anularea parțială a Deciziei nr. 96/13.03.2019 privind soluționarea contestației formulate de Blue Air Aviation S.A. în limita sumei totale de 8.053.119 lei compusă din:
- 756.395 lei, reprezentând impozitul aferent pretinselor comisioane plătite unei companii din Belgia
- (ii) 758.621 lei, reprezentând impozitul aferent pretinselor comisioane plătite unei companii din Cipru
- (iii) 538.103 lei, reprezentând impozitul aferent pretinselor comisioane plătite unei companii din Italia
- Anularea parțială a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. F-MC 295/10.08.2018 si constatarea nelegalitătii parțiale a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 160/10.08.2018, respectiv în limita sumei totale de 8.053.110 lei;
- Exonerarea Societății de obligația de a plăti suma de 8.053.119 lei;
- Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
În aprilie 2021, judecătorii Curții de Apel București au dat în parte dreptate reclamantei:
- Solutia pe scurt: Admite în parte cererea de chemare în judecată. Anulează în parte Decizia nr. 96/13.03.2019 şi Decizia de impunere nr. F-MC 295/10.08.2018, în ceea ce priveşte impozitul stabilit suplimentar pentru veniturile obţinute din România de nerezidenţi – persoane juridice (în perioada 01.07.2013-31.01.2014) şi în ceea ce priveşte impozitul stabilit suplimentar pentru veniturile din comisioane obţinute din România de persoane juridice nerezidente (în perioada 01.02.2014-31.12.2016), şi stabileşte că reclamanta datorează: 1. impozit suplimentar pentru veniturile obţinute din România de nerezidenţi – persoane juridice (în perioada 01.07.2013-31.01.2014) în cuantum de 54.051 lei, calculat la o bază impozabilă de 1.081.019 lei, prin aplicarea cotei de 5%. şi 2. impozit suplimentar pentru veniturile din comisioane obţinute din România de persoane juridice nerezidente (în perioada 01.02.2014-31.12.2016) în cuantum de 2.171.153 lei, calculat la o bază impozabilă de 43.423.059 lei, prin aplicarea cotei de 5%. Respinge în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Admite în parte cererea reclamantei având ca obiect plata cheltuielilor de judecată. Obligă pârâţii la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 12.300 lei, corespunzător pretenţiilor admise, reprezentând 2/3 din suma totală de 18.450 lei compusă din: 450 lei – taxă judiciară de timbru, 4000 lei – onorariu expert judiciar, 4000 lei – onorariu expert consilier (redus conform art. 451 alin.2 C.proc.civ.), 10.000 lei – onorariu avocat (redus conform art. 451 alin.2 C.proc.civ.). Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare, cererea se va depune la sediul Curţii de Apel Bucureşti. Pronunţată astăzi, 19.04.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.
In motivarea deciziei, consemnată de rolii.ro, instanța a explicat că sumele în cauză au reprezentat venituri din comisioane obținute din România de persoane juridice nerezidente pentru care reclamanta Blue Air Aviation S.A. avea obligația de a calcula, reține și plăti impozitul în cuantum de 5% către bugetul de stat. Curtea a concluzionat că actele administrativ fiscale contestate sunt nelegale exclusiv sub aspectul cotei de impozitare de 16%, aplicată de organul fiscal la masa impozabilă cu încălcarea convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu Belgia, Italia și Cipru, care prevăd că statul sursă poate impozita cu maxim 5% veniturile din comisioane obținute de nerezidenți.
Cele două părți au atacat soluția la instanța supremă, dar fără succes însă întrucât, în 13 iunie 2023, ÎCCJ a respins recursurile declarate de pârâte și reclamantă ca nefondate, decizia fiind definitivă.
