La Curtea de Apel București a debutat săptămâna trecută rejudecarea dosarului în care afaceristului Sorin Ovidiu Vântu i se pretind 3 milioane de dolari pentru păgubirea Băncii Române de Scont (BRS), care a falimentat. Cauza a fost amânată pentru 21 mai 2024 pentru ca apelanta-reclamantă (Banca Română de Scont) să depună înscrisuri. Litigiul a trecut deja printr-un ciclu procesual după ce judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au hotărât, în septembrie anul trecut, să retrimită dosarul la Curtea de Apel București (CAB):
- Detalii soluţie: Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă BANCA ROMÂNĂ DE SCONT S.A., prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, împotriva deciziei civile nr. 886A/02.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă. Casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată a apelului. Definitivă.
Disputa a debutat în martie 2017, când Banca Română de Scont (prin lichidator – Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare) l-a chemat în judecată pe Sorin Ovidiu Vântu ( SOV), solicitând instanței următoarele:
- obligarea pârâtului la daune interese compensatorii în sumă de 3,12 milioane USD, pe temeiul art. 998, 1000 al. 3 și 1546 Cod civil-1865;
- obligarea aceluiași pârât la c/val. beneficiului nerealizat, adică dobânda legală-aferentă echivalentului in lei a sumei de 3,12 milioane USD de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului principal, conform art. 1088 Cod civil 1865 si
- anularea, ca fiind false, a documentelor/ operațiunilor bancare privind creditoarea și debitoarea, fără justă cauză, a conturilor bancare, deschise în BRS – Sucursala București, ale unor terțe persoane fizice/juridice, produse, ca în mod ilegal de operare, în scopul asigurării din resursele BRS, prin delapidarea acesteia, a surselor bănești instituite și utilizate de pârâtul SOV pentru finanțarea Gelsor SA și crearea, astfel, a unui drept de creanță concesionat/novat încasând 3,12 milioane USD.
SOV nu ar fi produs vreun prejudiciu
Trei ani mai târziu, în martie 2020, o instanță de la Secția a VI-A Civilă a Tribunalului București a respins pretențiile formulate de Banca Română de Scont S.A. După cum se arăta în motivarea instanței, consemnată de rolii.ro, în cauză nu s-a probat existența cumulativă a condițiilor cerute imperativ de art. 998 Cod civil-1865, pentru instituirea răspunderii delictuale în sarcina pârâtului. Astfel, în succesiunea operațiunilor financiar-contabile și bancare, a cesiunilor/novațiilor de creanță, care au avut ca suport convențional inițial convenția de finanțare nr. 220/01.07.2000 dintre Sorin Ovidiu Vântu si societatea Mobilier Network SA (fostă GelsorNetwork), nu s-au identificat, în concret, faptele ilicite delictuale săvârșite de pârât și nici documentele pretins false și componente valorice ale prejudiciului total invocat de reclamantă. De asemenea, din complexitatea și multitudinea de obiective verificate, disjunse prin Ordonanța din 22.09.2014 dată de Procurorul general, nu au rezultat acte și fapte ilicite comise de pârât, privind finanțările succesive, relațiile directe între FNI, BRS și BID, cu referire la cash-flow-urile BRS, determinate în raport cu beneficiarii finali, respectiv pârâtul și companiile sale și altele, nefiind stabilită existența și întinderea prejudiciului invocat prin acțiune, mai preciza instanța de fond. În consecință, tribunalul a reținut că, în speță, nu au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului, pe temeiul art. 998 Cod civil-1865, situație în care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nemulțumită de sentință, Banca Română de Scont a atacat-o la instanța superioară, dar Curtea de Apel București a respins apelul ca nefondat. Din nou, soluția a fost atacată de avocații Băncii Române de Scont, de data asta la instanța supremă, după care ÎCCJ a retrimis dosarul tot la Curtea de Apel București.
