Curtea de Apel București a decis săptămâna trecută să respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul Susak Michal împotriva sentinţei penale nr.743/04.07.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală. Anterior, în 13 decembrie anul trecut, instanța de apel nu a acceptat nici cererea contestatorului Susak Michal de sesizare a Curţii Europene de Justiţie a Uniunii Europene cu următoarele 5 întrebări preliminare:

• Dacă în situaţia în care unul dintre statele membre constată, printr-o decizie judiciară emisă cu respectarea prevederilor art. 1 para. 3 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JA1, că hotărârea judecătorească de condamnare, în baza căreia statul emitent a emis mandatul european de arestare şi a solicitat predarea persoanei vizate de hotărârea de condamnare şi de mandatul european de arestare, a fost pronunţată cu încălcarea drepturilor fundamentale, dispoziţiile art. 52 para. 1 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se interpretează in sensul ca mandatul european de arestare nu respecta testul proporţionalităţii şi conduc la respingerea solicitărilor formulate în temeiul acestuia?
• Dacă, odată cu pronunţarea de către unul dintre statele membre a unei decizii judiciare prin care a fost refuzată solicitarea statului membru emitent de recunoaştere şi punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare motivat de încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei vizate de hotărârea de condamnare, art. 52 para. 1 din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în raport de prevederile art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana, precum şi în raport de principiul fundamental al încrederii reciproce dintre statele membre, se interpretează în sensul că mandatul european de arestare emis în vederea punerii în executare a hotărârii de condamnare pronunţate de statul emitent devine lipsit de obiect?
• Dacă, în situaţia constatării/intervenirii unui impediment la executarea unui mandat european de arestare, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 1 par. 1 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI şi definit în jurisprudenţa CJUE (a se vedea în acest sens Hotărârile Curţii de Justiţie pronunţate în cauza C-452/16 PPU, Poltorak (4), şi în cauza C-477/16 PPU, Kovalkovas (5), rezultă din articolul 1 alineatul (1) din Decizia-cadru privind MEA că mandatul european de arestare constituie o „decizie judiciară”, care trebuie să fie emisă de o „autoritate judiciară”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din decizia menţionată. Curtea de Justiţie a hotărât că termenul „autoritate judiciară” de la articolul 6 alineatul (1) din Decizia-cadru privind MEA nu include doar judecătorii sau instanţele unui stat membru, ci poate fi extins, în sens larg, la autorităţile care participă la administrarea justiţiei în cadrul sistemului juridic vizat. Cu toate acestea, Curtea de Justiţie a constatat că termenul „autoritate judiciară”, menţionat la acest articol, nu poate fi interpretat ca incluzând şi organele de poliţie sau un organ executiv al unui stat membru, cum ar fi un minister, şi că actele emise de astfel de autorităţi nu pot fi considerate „decizii judiciare”), de către unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, acest impediment de executare produce efecte inclusiv în ceea ce priveşte hotărârea judecătorească în temeiul căreia a fost emis Mandatul European de Arestare?
• 8 paragraf 1 lit. c) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI trebuie interpretat în sensul că o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în temeiul căreia a fost emis un Mandat European de Arestare îşi pierde caracterul executoriu, atunci când autoritatea judiciară de executare a stabilit că aceasta hotărâre nu poate constitui o condamnare în sensul Deciziei- Cadru nr. 2002/584/JAI?
• În caz afirmativ, pierderea caracterului executoriu al hotărârii subzistă şi atunci când, deşi statul de executare a declanşat procedura necesară pentru ca pedeapsa sau măsura de siguranţă să poată fi executată conform dreptului său intern, însă din motive care ţin de aplicarea prioritară a dreptului comunitar, o astfel de executare nu a putut începe?

Cine este Susak Michal

Susak Michal este  cetățeanul ceh trimis în judecată în 2009 de procurorii DIICOT, alături de mai multe persoane, între care Ioan Codruţ Şereş, fost ministru al Economiei şi Comerţului și Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, în „dosarul privatizărilor strategice”. Ei au fost acuzați de comiterea de fapte penale în legătură cu privatizarea S.C. Electrica Muntenia Sud, vânzarea unui pachet de 8% din acţiunile Petrom, procesele de privatizare/restructurare a S.C. Romaero S.A. Bucureşti şi S.C. Avioane S.A. Craiova, aflate în portofoliul MEC – OPSPI, consultanţa în vederea privatizării S.N. Radiocomunicaţii  și C.N. Poşta Română din portofoliul MCTI, etc.

În ianuarie 2015, inculpații din dosarul privatizărilor strategice au fost găsiți vinovați de completul de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cehul Susak Michal primind o pedeapsă de 4 ani și 5 luni de închisoare cu executare, prin sentința penală nr. 1081/03.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă prin decizia penală nr. 11/27.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza hotărârii de condamnare, Tribunalul București, în calitate de instanța de executare, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 322/27.01.2015 și, ulterior, mandatul european de arestare nr. 20/28.01.2015. Între timp, Susak Michal a plecat însă din România cu destinația Cehia, așa că pe numele lui este emis un mandat european de arestare, iar datele sale de identificare sunt postate pe site-ul Poliției Române, la Persoane Urmărite.

Cehia refuză cererea de predare

În martie 2021, Susak Michal înaintase o cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, în care solicita, în temeiul art. 147 alin. 1 din Legea 302/2004, recunoașterea, pe cale principală, a următoarelor hotărâri:

– hotărâre judecătorească din data de 13.02.2017 a Tribunalului Municipal din Praga, prin care s-a respins cererea de predare a petentului,

– hotărâre din 26.03.2020 a Curții de Apel din Praga, prin care a fost refuzată recunoașterea și punerea în executare a deciziei de condamnare.

Articolul invocat ( art. 147 din Legea 302/2004) vizează recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei, precum și a altor acte judiciare emise de autoritățile străine.

În cerere, condamnatul Susak Michal, prin intermediul apărătorilor aleși, afirmă că nu există niciun impediment pentru a nu se recunoaște aceste hotărâri, fiind hotărâri judecătorești pronunțate de o instanța judecătorească străină. Susak Michal consideră că efectul juridic al recunoașterii vizează retragerea mandatului european de arestare, precum și a implementării în cadrul Sistemului de Informații Schengen a semnalărilor derivate din hotărâri judecătorești a căror recunoaștere este solicitată. În opinia lui Susak Michal, consemnată de rolii.ro, recunoașterea hotărârilor în cauză poate contribui la îmbunătățirea situației sale juridice în România, putând fi declanșate procedurile necesare pentru asigurarea exercițiului unor drepturi fundamentale, inclusiv cel la liberă circulație, precum și la o eventuală constatare a unei cauze de împiedicare a executării pedepsei.

În 5 aprilie 2022, Curtea de Apel București a decis să pună capăt acestor pretenții:

• Solutia pe scurt:Decizia penală nr.347/A din 5.04.2022 – În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul – persoană solicitată Susak Michal împotriva sentinţei penale nr.580/06.08.2021 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 6876/300/2021. În temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală obligă apelantul – persoană solicitată Susak Michal la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05.04.2022.

foto: politiaromana.ro