Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit luni, 24 aprilie, că Secția de contencios administrativ și fiscal de la Curtea de Apel este instanța competentă material să soluționeze cererea privind anularea deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenție pentru executarea pedepsei și/sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar:
- Detalii soluţie: Decizia nr.3:Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea art. 9 alin. (2) lit. a) şi art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi a art. 5 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, stabileşte că revine curţii de apel, prin secţia de contencios administrativ sau completurile specializate în litigii de contencios administrativ competenţa de soluţionare a cererilor privind anularea deciziei directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenţie pentru executarea pedepsei sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2023.
Recursul în interesul legii fusese declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iași, în contextul în care instanțele de judecată nu aveau un punct de vedere unitar referitor la instanța competentă material să soluționeze cererea privind anularea deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenție pentru executarea pedepsei și/ sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar, în cauzele în care persoane aflate în executarea pedepsei închisorii invocă dreptul de a executa pedeapsa într-un penitenciar cât mai aproape de domiciliu.
Astfel, unele instanțe au apreciat că instanța competentă material să soluționeze cererea privind anularea deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenție pentru executarea pedepsei și/ sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsura de transfer. Potrivit acestei opinii, Legea nr. 254/ 2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 9 alin. (2) lit. a) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competența soluționării cererilor formulate de către deținut împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de această lege.
Alte instanțe au considerat că acest tip de cauze nu se soluționează de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, având în vedere că se solicită anularea unui act emis de Administrația Națională a Penitenciarelor, nu de administrația penitenciarului, competența de soluționare revenind Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel.
În acest context, Ministerul Public, sub semnătura Procurorului General Alex-Florin Florența, solicitase admiterea Recursului în Interesul Legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași şi pronunțarea unei hotărâri prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii în problema de drept sesizată.
